Intoarcerea Inchizitiei

evolution1.jpg

Presupun ca sinteti la curent cu demonstratiile pentru introducerea religiei ca materie obligatorie in licee. La prima vedere pare, desigur, o doleanta rezonabila: noi, popor crestin, oarecum conservator, patriarhal, dorim sa ne educam copiii in acelasi spirit.

Ceea ce putina lume stie este ca, pe linga ofensiva religioasa “la vedere”, exista si o alta abordare. De exemplu, programele scolare din România nu mai includ teoria evolutionista. Desigur, se mai aminteste cite ceva, dar capitolul respectiv a fost desfiintat. Manualele de filosofie nu-i mai amintesc pe Voltaire, Camus si Nietzsche, cunoscuti drept critici inversunati ai religiei.

Calea pe care o apucam nu e noua. La finele anilor ‘50, partidul comunist sovietic a incercat sa suprime teoriile relativitatii speciale si generale, precum si cea a mecanicii cuantice, considerate idealiste. Liderii de partid au fost nevoiti sa faca pasul inapoi dupa ce savantii le-au spus ca fara aceste teorii nu pot face bomba nucleara.

Stalin, insusi, a intervenit intr-o disputa lingvistica, pentru a contracara teoriile lui Nicolai Iakovlevici Marr, care afirma ca limba este o constructie de clasa si ca structura limbii este determinata de structura economica a societatii. Ca fost Comisar al Poporului pentru Nationalitati, Stalin a scris o brosura in care combatea acest formalism marxist.

Aceste doua cazuri au in comun cu exemplul luat de la noi ideea ca exista situatii cind o dogma – religioasa sau ideologica – poate pune in pericol o societate.

E bine ca incercam sa insuflam un sentiment religios tinerilor. Dar as prefera sa se insiste mai mult pe latura morala si mai putin pe cea dogmatica. Iar religia trebuie sa fie o chestiune de optiune personala. Nu-l poti face pe un om crestin cu forta. S-a mai incercat si nu s-a reusit. Apropo, va mai amintiti de Procesul Maimutelor?