Maine, 14 iulie, e ziua Frantei. Se aniverseaza “Caderea Bastiliei”, celebra inchisoare din Paris luata cu asalt de catre popor desi la momentul respectiv nu gazduia decat 7 detinuti.

Data de 14 iulie 1789 ramane, insa, ca data de nastere a Revolutiei Franceze, o revolutie ale carei excese sunt prea usor trecute cu vederea. Ideile sale generoase – libertate, egalitate, fraternitate – au ramas simple vorbe: pe parcursul anilor, in special pe perioada Terorii, guvernele revolutionare au interzis critica autoritatilor, sub pedeapsa cu moartea, au masacrat un departament intreg care avea alte idei (Vendee, considerat primul genocid din istoria moderna), au suprimat libertatea de expresie si au pregatit calea unui dictator: Napoleon Bonaparte, “Imparatul Republicii Franceze”, cum scria la un moment dat pe unele monede.

1. La începutul lui septembrie 1792, panicat în faţa înaintării armatelor inamice şi de rumorile de complot contra-revoluţionar, poporul înarmat a masacrat mai mult de o mie de regalişti, preoţi refractari şi deţinuţi de drept comun în închisorile din Paris şi din alte oraşe din provincie. Masacrul, permis de unii lideri iacobini, marchează prima derivă a Revoluţiei.

2. La 24 februarie, Convenţia votează conscripţia militară a 300.000 de oameni. Comisarii trimişi în departamente pentru a organiza mobilizarea, sunt aleşi dintre iacobini, lărgind falia dintre girondini şi masele populare. În Vendeea, regalişti şi preoţi refractari, incurajaţi de traumatismul cauzat de executarea regelui şi ostilitatea ţăranilor faţă de conscripţie, organizează o revoltă armată care se extinde şi în Bretania.

3. Legea asupra suspecţilor, votată la 17 septembrie, permite instalarea regimului de Teroare. La 16 octombrie, în lipsă de alte probe, ca pedeapsă pentru un aşa-zis incest cu fiul ei in vârstă de doar 9 ani Ludovic al XVII-lea, închis impreună cu restul familiei, smuls din grija mamei şi incredinţat spre creştere unui temnicer, regina Maria Antoaneta este executată. Ulterior, pe 31 octombrie, un număr de 31 de lideri girondini suferă aceeaşi soartă.

4. Represiunea se abate asupra tuturor, regalişti, preoţi, girondini, oricărui suspect de activităţi sau simpatii contra-revoluţionare. Tribunalele revoluţionare funcţionează intr-o manieră expeditivă, trimiţând mii de persoane la ghilotină în Paris şi in alte oraşe franceze. În afară de condamnările la moarte, numeroase persoane mor în închisorile suprapopulate ori sunt sumar executate, astfel că se estimează la aproape 40.000 numărul de victime ale regimului de teroare.

5. La 10 iunie 1794 (22 Prairial), se institutie marea teroare printr-o lege ce scotea Tribunalele revoluţionare de sub incidenţa Convenţiei, limita posibilitatea acuzaţilor de a se apăra, iar orice critică la adresa guvernului devenea criminală. În următoarea lună, marea teroare produce peste 1.000 de victime.

Pentru mai multe detalii, accesati pagina wikipedia dedicata Revolutiei Franceze.