27 mai 2010. Cu o noapte inainte, seful SRI era impuscat de un lunetist iar seful Marelui Stat Major al Armatei murea intr-un accident suspect de masina. Un avion F16 romanesc este doborat deasupra apelor internationale, in Marea Neagra. Conducerea militara si politica a Romaniei se presupunea ca fusese omorata intr-un atac cu rachete asupra sedintei CSAT de la Palatul Cotroceni.

In aceeasi zi in care China ataca Taiwanul, tancurile ucrainene trec peste Tisa intr-un atac care doreste sa mascheze debarcarea din Dobrogea. In mod surprinzator, trupele romane rezista. In muntii Maramuresului se duc lupte grele. Detasamentele de cercetare-diversiune fac prapad. In Marea Neagra, flota de razboi romaneasca lupta de la egal cu flota militara ucraineana. De la Capul Midia romanii distrug cu rachete sol-sol radarul de pe Insula Serpilor…

Interesant, nu? Cartea se numeste “Cand armele vorbesc”, autor Cristian Negrea. In carte, Armata romana este bine dotata, bine motivata si se lupta pana la ultimul om si ultimul cartus.

Dincolo de cartea scrisa bine, autorul dovedind cunostinte solide de arta militara si nici cu imaginatia nu o duce rau, dincolo, deci, de aceste aspecte, eu nu cred ca in cazul unei asemenea invazii Armata va lupta asa cum scrie in roman.

Nu pentru ca nu ar vrea, ci pentru ca nu ar avea cu ce. Si nici cu cine. Celebrele avioane multirol trebuiau demult comandate insa nici pana la ora actuala nu s-a ales modelul. Cei care trebuiau sa aiba un cuvant de spus au fost destituiti pe motiv ca n-au pazit niste pistoale.

Flota militara este iar o gluma. In roman se vorbeste de performantele deosebite ale celor doua fregate cumparate din Anglia. In realitate, din cate stiu, nu au fost echipate corespunzator.

Dar, ajunge!. Voiam sa vorbesc despre o carte. Am vorbit.