Cine mai dorește să strige în piața publică „DNA să vină să vă ia” să facă bine, înainte de a da drumul la strigături, să studieze cazul judecătorului Toni Greblă, nevoit să demisioneze, în urma presiunilor „statului de drept”, din funcția de la Curtea Constituțională.

Cazul datează de acum câțiva ani, după ce Curtea a respins, încă o dată, așa-zisele „Legi BigBrother”, cerute de serviciile secrete pentru a spiona populația. Imediat după a doua respingere a legii, au fost emise 45 de mandate de percheziție pentru casele și computerele prietenilor lui Toni Greblă, apoi, a doua zi, a fost luat cu mandat de aducere la DNA, deși mandatul de aducere este o procedură extraordinară. I s-a montat aparatură de înregistrare audio-video în toate încăperile locuinței, inclusiv în baie.

Dar la dosarul cauzei în care a fost urmărit judecătorul nu exista nimic nici din cele 45 de percheziții și nici din timpul celor patru luni de supraveghere, semn că totul a fost doar o vânătoare în orb: poate o ieși ceva-ceva din supravegherea asta.

Până la urmă, judecătorul decide să demisioneze de la Curtea Constituțională, prilej cu care instituția emite un comunicat în care precizează că demisia a fost provocată de presiunile exercitate ca urmare a îndeplinirii funcției.

Dacă adunăm unu și cu unu și facem totalul, ajungem la o concluzie tragică: a fost un alt spectacol de sunet și lumină cu ajutorul căruia anumite instituții ale statului au pus presiune pe Curtea Constituțională pentru a adopta pachetul de legi pentru supravegherea populației.

Pentru că, nu trebuie să uităm, până la urmă, legile BigBrother au fost declarate a fi în regulă. Dar pentru asta, un judecător al celei mai importante instanțe a unei națiuni a fost luat pe sus de acasă și dus cu girofaruri și sirene la DNA, unde a fost plimbat cu catușe la mâini prin fața presei chemate dinainte ca să asiste la show, i s-a răscolit viața privată, a fost reținut pentru 24 de ore și dus în în fața judecătorilor pentru a fi arestat.

Toată această desfășurare de forțe a avut la bază denunțul unei persoane care nu-l cunoștea pe Toni Greblă și care a spus că un prieten i-a cerut să redacteze un contract pentru vânzarea a 50 de capre. Faptul că judecătorul nu avea capre pe care să le vândă nu a contat; faptul că nu a mai existat nici o altă probă care să susțină această teorie nu a constituit o piedică în calea anchetei. După doi ani, procesul încă e în faza administrării probelor la prima instanță.

Mi-e teamă să trag o concluzie din acest caz. Poate sunt doar niște coincidențe. Poate nu așa se lucrează în „statul de drept”. Poate judecătorilor de la Curtea Constituțională li s-a părut că instituțiile de forță ale statului fac presiuni. Poate, de fapt, trăim în cea mai bună din toate lumile posibile și nu ne dăm seama…

Sau poate, în loc să ne dorim mai multe cătușe ar fi cazul să ne dorim mai multă transparență, mai multă democrație, mai multă responsabilitate.

LĂSAȚI UN MESAJ