La o populație dublă față de cea a României, valoarea salariilor plătite în Polonia este de trei ori mai mare decât în țara noastră. În vreme ce valoarea zlotului este aproape aceeași cu a leului, prețurile produselor de bază este mai mic în Polonia, ceea ce determină un nivel de trai mai ridicat.

Dar putem compara datele cu aproape orice țară europeană, chiar și Grecia cu o populație de numai 11 milioane, plătește salarii cu un miliard de euro mai mult decât România.

De ani de zile ne învârtim într-un cerc vicios: munca este prost plătită în România pe motiv că nu mai există oameni pricepuți și dornici să muncească iar oamenii cu chef de muncă preferă să plece în străinătate, unde salariile sunt mai mari.

S-a ajuns ca, deși există ofertă de locuri de muncă, angajatorii să se plângă că nu le vine nimeni la lucru. Ceea ce nu se spune, însă, este că oferta salarială sau condițiile de muncă sunt atât de jos încât alungă orice pretendent. Câtă vreme există posibilitatea de a pleca la muncă afară, legile capitaliste ne spun că forța de muncă se va orienta către oferta cea mai atractivă.

Desigur, există și posibilitatea promovării, așa cum cer unii antreprenori, a unor măsuri administrative, prin care cetățenii să fie obligați să accepte condițiile proaste oferite. Dar nu ar mai fi capitalism, ci comunism.

Pe de altă parte, după cum am spus, faptul că lucrătorii buni au plecat în străinătate iar antreprenorii nu s-au preocupat să-și califice personalul, lăsând totul în seama statului, s-a ajuns și în situația în care nici la ofertele bune de locuri de muncă nu aplică personal cu o minimă calificare. Și atunci, zic antreprenorii, de ce să ofere salarii mari, dacă nu există lucrători calificați?

Cum spuneam, e un cerc vicios: salariile mici determină exodul forței de muncă în afara țării iar faptul că lucrătorii rămași au o pregătire slabă determină plafonarea salariilor. Din acest cerc vicios nu se poate ieși fără o intervenție din afara sa.

LĂSAȚI UN MESAJ