Dacă democrația înseamnă libertate și egalitate, democrația reprezentativa a însemnat libertate în condițiile inegalității. În unele cazuri, societatea a rămas unită, în multe cazuri, însă, negarea libertății a dus la excluderea socială a numeroase persoane de la decizie și de la redistribuirea avuției. Astăzi, ne spune Adrian Severin, asistăm la revolta exclușilor, de la Los Angeles la Kiev și de la Washington la Ankara.

Adrian Severin, în ciuda faptului că a fost condamnat într-o parodie de proces în care probele principale au fost „rătăcite”, rămâne una dintre puținele minți românești capaibile să puna un diagnostic politic fără să se teamă de consecințe. Ultimul său articol – „Nici fascism, nici capitalism, deci comunism”, care poate fi citit pe Internet, vorbește despre alienarea societății contemporane care, pe măsură ce este tot mai lovita de criza economică, decide că soluția este renunțarea la libertate. Democrația este refuzată și odată cu ea, capitalismul. În acest context, marile manifestații de la începutul acestui an din România nu mai apar ca izolate; peste tot în lume este contestat rezultatul alegerilor libere și democratice.

Dacă la București se striga „Jos PSD!”, partid care tocmai câștigase lupta electorală, în SUA se scandează „Jos Trump”, abia ales președinte iar la Paris lumea a ieșit în stradă nemulțumită de rezultatele primului tur de scrutin, contestând-o atât pe Le Pen cât și pe Macron. Manifestanții din lumea întreagă disprețuiesc parlamentarismul, nu accepta regula majorității, pluripartidismul este demonizat, separația și echilibrul puterilor sunt negate, scrie Adrian Severin. Dar dacă nici Piața (Capitalismul) și nici Poporul (prin majorități parlamentare) nu mai pot dicta, singurul care rămâne este Statul, prin organele sale represive.

„Singura dictatură acceptată – dacă nu chiar invocată – este cea a statului. Stat care are “monopolul violenței legitime” în societate (expresia îi aparține lui Max Weber), cu mențiunea esențială că legitimarea se dorește a veni acum numai de la “preotimea seculara” care predică în stradă” – scrie Adrian Severin.

Recunoaștem imaginile. Cu manifestanți care contesta politicienii de pe tot spectrul și cer DNA să vină să îi ia. Cu contestatarii Curții Constituționale. Cu „strada” care cere să decidă în numele întregii națiuni. Nu se întâmplă numai la noi. Iar când poporul vrea dictatură, o obține. Nu ar fi prima dată…

LĂSAȚI UN MESAJ