Păpuși și păpușari

Chiar dacă atentatele din ultima vreme sunt revendicate de ISIS, nu este obligatoriu ca Statul Islamic să fie în spatele lor. Ar fi ciudat pentru că atentatele nu ajută cu nimic nici ISIS, nici imigrația musulmană nici „cauza arabă”, în general. Cel mai bun exemplu este cel al atacului de la cazinoul din Manila, în care au murit 37 de persoane. Deși ISIS s-a asumat atacul, în realitate, autoritățile filipineze au descoperit că a fost vorba despre un gambler, care nu avea nici o treabă cu jihadismul (era catolic) și care fusese concediat din cauza pasiunii pentru jocurile de noroc. De fapt, marea majoritate a victimelor au murit din cauza incendiului, nu din cauza gloanțelor trase de atacator.

Revenind la atacurile teroriste, cel mai interesant aspect este că acestea par a avea ca scop semănatul și amplificatul panicii dar și a urii față de musulmani. Efectele atacurilor de la Paris, Berlin sau Londra par să fie mai mult negative la adresa celor care au coordonat aparent atentatele. Nu vorbim de Sankt Petersburg, pentru că acolo deja e altceva, dat fiind implicarea Rusiei în Siria. Iar o bombă în metrou nu are nimic din spectaculozitatea unui camion în mulțime, a unei vânători cu cuțitul pe stradă sau a tirului într-o sală de spectacole. Din punct de vedere propagandistic, cei morți spun o poveste infinit mai puțin spectaculoasă decât cei vii care au văzut teroarea și au reușit să scape. Atentatul de la concertul din Manchester e posibil să fi avut că scop nu uciderea cât mai multor persoane, ci obligarea cât mai multora să privească efectele exploziei.

În plus, cu cât se produc mai multe atentate, cu atât crește presiunea la adresă comunităților musulmane. Coordonatorii atacurilor nu fac nici un bine acestor comunități, dimpotrivă, crește riscul unor răzbunări, a unor măsuri guvernamentale împotriva acestora.

S-a spus despre unii atentatori că ar fi avut legături cu serviciile secrete ale țărilor respective. Țări care au înarmat și instruit grupări de „rebeli” care să lupte împotriva guvernelor legitime ale unor țări din Orient. Mai mult, majoritatea atentatorilor sunt născuți și crescuți în țările respective.

Dacă există o logică în aceste acțiuni, atunci ea trebuie căutată în altă parte. Cui folosesc mai mult aceste atentate? Cine câștiga din radicalizarea situației, din transformarea musulmanilor în țapi ispășitori pentru toate problemele societății?

Când vom găsi răspunsuri la aceste întrebări, vom întrezări păpușarii care mânuiesc sforile din spatele cortinei.

LĂSAȚI UN MESAJ