Nicolae Grigirescu - Balci la Bacau

„Noi am fi vrut ceva operă, mă-nțelegi, să fie măcar ceva Verdi sau Wagner. Sau măcar să vedem pe scenă o orchestră de muzică clasică, să cânte ceva ca pentru capacitatea noastră intelectuală, nu play-back și pop sau, mai rău, populară… Da’ nu s-a putut, frățicule, că nu am gasit suficienți oameni care să vrea și ei muzică de calitate și am decis să protestăm prin rezistență. Mă-nțelegi, rezistentă prin cultură. Așa că ne-am pus pe telefoane mp3-uri cu Aida și Nabuco și le ascultăm la căști în timp ce mergem prin bâlci și mâncăm mici și bem bere”.

De fiecare dată când se face un festival în Bacău, orașul se împarte în două părți inegale și comentează. Unii, care se consideră prea culți pentru bâlciul cu muzică populară, mici și bere, comentează că iarăși se aruncă banii aiurea, că n-au fost întrebați dacă sunt de acord sau nu cu trupele invitate și că, în general, lumea se duce dracului. Ceilalți nu se amestecă în discuție, că au gură plină de mici, cefe de porc și cârnați, dar apreciază caracterul fin intelectual al conversației și dorința de emancipare a băcăuanilor culți cărora bâlciul le pute.

Așa că, pentru bacauanul hipster s-a inventat, anul acesta, „Street Delivery”, un fel de bâlci „cool”, pentru oameni cu obraz subțire, care nu vor să se amestece cu gloata martologilor care se îngrămădesc să o vadă pe Anda Adam sau pe Jean de la Craiova.
Diferența este că la Street Delivery respiri liniștit, fără să te îngrămădească nimeni, strada fiind cât se poate de liberă, în vreme ce la bâlci, nu ai unde aruncă un ac.

Nu în ultimul rând, bâlciul este o acțiune privată 100%, artiștii fiind plătiți de organizatorul manifestării, o companie particulară, în vreme ce Steet Delivery este o acțiune finanțată de la bugetul local în cadrul proiectului „Capitala Tineretului”.

Rezultatul este că bâlciul, cu spectacole populare și pop a atras mii de oameni, care și-au cheltuit banii la tarabele din zonă, semn că persoanele care s-au ocupat cu selecția artiștilor și-au făcut calculele bine.

Nu zic nici că e bine, nici că e rău. Constat, doar, că există public pentru fiecare din cele două tipuri de manifestări. Doar că bâlciul atrage mulți mai mulți oameni. Ceea ce, în România, este absolut normal.

1 COMENTARIU

  1. Țin minte din vremea când eram copil ,ca Bâlciul sfântului Petru și Pavel era întotdeauna in incinta actualului târg de Masini .Era foarte frumos și nu era nimeni nemulțumit ,deranjat de muzica ,recunosc ,nu asculta nimeni Verdi sau Mascagni ,însă totul se derula in jurul respectului fata de om,a bucuriei ca suntem români .Recunosc ,îmi este tare dor de acele vremuri când Bistrița era „frumos curgătoare „la fel ca Ozana lui Creanga .

LĂSAȚI UN MESAJ