De ani de zile spaţiul public este invadat de un slogan devenit clişeu: Vrem alţi politicieni. ONG-uri cu sau fără agenda ascunsă, partide aflate vremelnic în Opoziţie, cetăţeni naivi sau agenţi de influenţă, toţi îşi doresc un alt tip de politician în ţară. Pentru toţi aceştia am o veste: schimbarea s-a produs deja.

În vreme ce eraţi orbiţi de spectacolele cu cătuşe plimbate prin faţa televizorului, s-au produs nişte transformări radicale în ţară. Una dintre acestea o reprezintă dispariţia vechii generaţii de politicieni. Erau corupţi? O parte dintre ei, da. Au fost condamnaţi pentru fapte de corupţie? O foarte mică parte. Noua generaţie de politicieni este mai bună? Am mari rezerve.

Obsesia asta pentru înnoirea clasei politice a însemnat distrugerea vechii clase fără a pune nimic în loc. Pentru că noua generaţie de politicieni reprezintă o formă fără fond, vocalize, şabloane declamate la întruniri sau la microfoanele televiziunilor, zero cultură politică, zero asumare a responsabilităţii, zero proiecte pentru viitor.

Aşa controversat cum era, Adrian Năstase avea o viziune şi a avut un proiect. E discutabil costul aderării la UE dar indubitabil, a fost un proiect asumat şi dus la sfârşit. Iliescu, cu toate păcatele reale sau inventate, avea o viziune a societăţii şi o idee de consens naţional.

Adrian Severin avea o viziune şi ştia să explice foarte bine forţele care acţionează la nivel global. Năstase şi Severin au ajuns la închisoare după nişte procese care ridică semne de întrebare iar Iliescu a fost tras pe linie moartă şi mai este scos, din când în când, de la naftalină de adversarii politici pe post de sperietoare.

Ce avem astăzi? Avem politicieni de generaţie nouă, mulţi dintre ei racolaţi de diverse structuri naţionale sau străine, care nu au nici o viziune, nu şi-au stabilit un ţel, nu au fixată o ţintă pentru ţară, dar care se ciorovăiesc în piaţa publică pe mize absolut minore. Care nu-şi asumă responsabilităţi şi a cărora maxim curaj este să ceară procurorilor să-l salte pe vreun adversar politic.

Suntem într-un moment extrem de sensibil la nivel mondial. Se pregătesc schimbări majore, polii economici se modifică, au loc schimbări de paradigmă politică iar noi, ca ţară, suntem la fel de nepregătiţi ca şi în 1914 sau 1939, ocupaţi cu nesfârşitele certuri pentru ciolan, cu o populaţie care trăieşte în sărăcie. Nu suntem în stare să vedem mai departe de interesul nostru imediat. Democraţia ne pute, parlamentarismul am ajuns să-l considerăm desuet şi avem iarăşi impresia că nouă nu ni se poate întâmpla nimic, noi fiind aşa, mai cu moţ.

LĂSAȚI UN MESAJ