Uberizarea taximetriştilor

În ciuda faptului că Bacăul are mai multe autorizaţii de taxi eliberate decât prevede legea, a devenit, de la o vreme, tot mai greu să găseşti o maşină.

Asta o spune lumea, o spun şi eu pentru că am simţit-o pe pielea mea: acum câţiva ani, în câteva secunde răspundea un taximetrist la apelul dispecerului; astăzi trece aproape un minut, uneori, până să se găsească o maşină disponibilă.

Dacă se găseşte. Ca să nu mai vorbesc de ceea ce se întâmplă la Aeroport, unde tarifele bat orice record şi cu foarte mare greutate găseşti un taxi care să nu aibă preţuri umflate de câteva ori.

Nu trebuie să ne mirăm. Acesta este efectul unei transformări produse pe piaţă. Aş zice că e vorba de o „uberizare”, dar nu în sensul bun al noţiunii.

Ca să recapitulăm: Uber şi celelalte companii de aşa-zis „ride-sharing” (de fapt taximetrie fără licenţă) se caracterizează prin faptul că nu deţin nici maşini şi nici nu au şoferi angajaţi iar tarifele practicate nu sunt fixe ci depind de anumiţi factori despre care se spune că sunt uşor de manipulat de către firmă.

Ce s-a întâmplat cu taxiurile din Bacău? Au evoluat către o formă de taximetrie independentă dar sub umbrela unei companii care oferă doar serviciul de dispecerat. Contra unei taxe lunare, şoferii primesc comenzi prin staţie.

Dar nu prea mai există companii de taxiuri care să aibă propriile maşini iar şoferii să fie angajaţi. Marea majoritate, după cum spuneam, sunt „self – employed”, îşi conduc propria maşină, îşi plătesc reparaţiile, benzina, nu au concediu plătit, etc.

Prin urmare, nu au nici o obligaţie să respecte un orar anume, să facă ture de noapte şi aşa mai departe. Muncesc cât vor şi când vor. La fel şi cu tarifele de la Aeroport. Profită de monopol şi cer preţuri de neam-prost.

Pentru că pot şi pentru că nimeni nu-i reclamă. Şi pentru că pasagerii acceptă să fie jefuiţi pe faţă. Sunt sigur că dacă ar putea, majoritatea şoferilor de taxi ar proceda la fel şi în oraş; dar, din fericire, încă există concurenţă.

LĂSAȚI UN MESAJ