Unde sunt politicienii Bacăului?

La modul teoretic, Bacăul ar trebui să aibă în dotare cel puţin 10 oameni politici care să aibă activitate.

Măcar pentru faptul că avem vreo patru formaţiuni care şi-au trimis reprezentanţii în Parlament şi dacă socotim cel puţin un lider judeţean şi unul municipal plus 2-3 parlamentari mai vocali, ar trebui să avem o viaţă politică activă. Bineînţeles că nu e aşa.

Niciunul dintre partidele care şi-au trimis oameni în Parlament nu pare să aibă ceva de comunicat alegătorilor sau să explice, măcar, gesturile liderilor lor naţionali.

După ce s-au văzut aleşi, cei de la PSD s-au ferit să dea ochii cu presă; când a fost scandalul cu moţiunea de cenzură împotriva premierului Grindeanu, s-au ascuns în gaură de şarpe ca să nu fie nevoiţi să-şi spună opţiunea.

Cei de la PNL au mai comunicat câte ceva, trebuie să recunosc, dar în stilul tradiţional de genul „nu e bine ce se face acum, noi nu avem nici o vină că treburile sunt naşpa”.

Din punctul meu de vedere, liberalii sunt ultimii îndreptăţiţi să critice activitatea primarului Bacăului: timp de 12 ani au tăiat şi au spânzurat iar acum, când se vede ce probleme au lăsat în urmă, ţipă că treaba nu merge.

Pentru USR nu am decât compasiune, un partid care s-a născut talent şi a murit speranţă. Despre morţi, numai de bine!… ALDE s-a mai mişcat puţin dar numai la Moineşti, unde au fost alegeri. Cât despre partidele neparlamentare gen PMP, nu cred că sunt mai mult de 100 de persoane care să ştie unde au sediul.

La nivel central n-am auzit de vreun parlamentar băcăuan care să fi avut o iniţiativa extraordinară. Ba, dacă-mi amintesc eu bine, vreo doi de la PNL au semnat împotriva intereselor locale pentru autostrada Iaşi – Tg. Mureş deşi Bacăul are propirul proiect către Braşov.

Pe plan local consilierii se ceartă ca chiorii la şedinţe încercând să marcheze puncte electorale şi punând beţe în roate unii altora. Bacăul are grave probleme economice dar asta nu deranjează, aparent, pe nimeni, pentru că toată lumea aşteaptă soluţiile miraculoase de la Bucureşti.

E drept, există o campanie de propagandă extrem de abilă menită să discretiteze parlamentarismul şi politicienii. La fel de drept este că, pe măsură ce vreun politician ridică puţin capul, este rapid transformat în ţintă de vigilentele organe ale statului. Ale cărui stat, nu ştim, dar putem bănui.

LĂSAȚI UN MESAJ