Acum 100 de ani, mii de români mureau într-un război în care intraseră nepregătiţi. Nepregătiţi pentru că mafia politică transpartinică nu este o invenţie a zilelor noastre; şi atunci, ca şi azi, politicienii au dat mâna cu oamenii de afaceri şi au băgat în buzunare banii destinaţi înzestrării Armatei.

Corpul ofiţeresc, aureolat de „victoria” fără lupte din Al Doilea Război Balcanic, când holera a fost cea care a secerat vieţile ostaşilor români, nu gloanţele bulgarilor, era nepregătit pentru războiul modern.

Dar propaganda funcţiona perfect: ţara întreagă ştia de vitejia soldatului român care nu are nevoie de tunuri, ci doar de baionetă pentru a înfrânge inamicul, dacă vă mai amintiţi dialogul din „Ultima noapte de dragoste” a lui Camil Petrescu. Şi soldatul român a pornit la luptă fără tunuri, fără mitraliere, fără bocanci.

Chiar şi aşa, a luptat bine. Până când incompetenţa comandanţilor Armatei şi trădarea unora dintre ei au schimbat lucrurile. Nu e lipsit de importanță nici faptul că promisiunile aliaţilor s-au dovedit a fi deşarte: trupele ruse, care trebuiau să ne sprijine, au fost mult mai puţine decât se convenise iar francezii, care ar fi trebuit să înceapă o ofensivă în Grecia pentru a ţine Bulgaria ocupată, s-au făcut că plouă.

Aşa că după victoriile iniţiale din Transilvania, care au determinat germanii să retragă trupe de pe frontul francez pentru a susţine armatele austro-ungare, au urmat înfrângerile pe bandă rulantă. Iar punctul de inflexiune a fost Turtucaia, unde înfrângerea a fost determinată de proastă apreciere a situaţiei de către ofiţerii români ce ordona retrageri neinspirate şi ne-necesare care se transformă în fugă.

A urmat reorganizarea din Moldova, reînarmarea Armatei, reinstruirea cu ajutorul Misiunii Militare Franceze. Dar asta deja e altă poveste.

Prin rezistenţa de pe linia Carpaţilor sau la Mărăşti şi Mărăşeşti s-a creat un echilibru care a permis negocierea ieşirii României din război. Dar cu ce preţ! Ungurii ocupau trecătorile din Carpaţi, bulgarii ne luau toată Dobrogea iar nemţii concesionau petrolul pe 90 de ani.

Iată unde a dus monstruoasă asociere dintre clasa politică şi oamenii de afaceri, combinată cu slaba instruire a corpului ofiţeresc. Norocul României a fost că războiul a fost câştigat de aliaţii săi, lucru care a permis ţării să respingă condiţiile păcii, pe care le acceptase formal, şi să reintre în conflict. Un conflict purtat, la un moment-dat, pe trei fronturi: cu Ungaria în Vest, cu Rusia bolşevică în Est şi cu Ucraina în Nord, trupele româneşti ocupând Pocutia pentru o perioadă.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat acum 100 de ani. Nu vrem să vorbim despre aceste probleme dar ne încăpăţânăm să repetăm greşelile de atunci!

LĂSAȚI UN MESAJ