La pomul lăudat

Toată copilăria mi-am petrecut-o căţărându-mă în pomi după fructe. O luam de primăvara, atunci cădeau florile şi începea fructul să capete contur. Mâncam cireșe, mere, zarzăre crude. După aia le mâncăm când se coceau. Urmau merele sântiliești, caisele, cireşele, visinele. Pe toamnă ne urcam în pruni, meri, nuci, peri, gutui şi ce se mai găsea prin grădina. Nu mai punem la socoteală strugurii, că nu cereau eforturi deosebite. Poate doar atenţie şi nişte picioare bune, ca să nu te prindă paznicul.

Mă uit la pomii încărcaţi cu fructe din oraş şi îmi pare rău că nu mă mai pot caţăra în copaci. E păcat că atâtea fructe să se piardă, să putrezească pe trotuare şi, eventual, să le adune câte cineva ca să le pună în cazanul de ţuică.

Toată vara zarzării din oraş au fost încărcaţi cu fructe pe care nu le-a dorit nimeni. Merii, câţi au scăpat de urgia dezlănţuită de Primărie, au rodit dar fără să intereseze pe nimeni. Corcoduşii sunt plini de poame care se vor scutura pentru că, băieţii din cartier nu sunt interesaţi de fructe decât dacă sunt cumpărate de la supermarket sau de la aprozar.

În curând nu vor mai fi nici aceşti pomi fructiferi pentru că orăşenilor a început să le pută copacii roditori şi vor să fie tăiaţi. Sună la Primărie, la Spaţii Verzi şi spun că îi deranjează pomul din faţă blocului, că le murdăreşte gazonul sau trotuarul, că atrage muşte şi aşa mai departe. Şi pomii sunt tăiaţi, că aşa doreşte locatarul.

Într-o seară, în Parcul Catedralei, înaintea unui concert, o gaşcă de copii se uita la teatrul de păpuşi, la «Fata babei şi fata moşneagului». În timp ce fata moşului se înfrupta din perele ce i le dăduse pomul pe care-l curăţase de omizi, copiii care se uitau la piesă molfăiau din pop-cornul cumpărat de părinţi.

Mi s-a părut că scena ilustrează perfect timpurile pe care le trăim.

LĂSAȚI UN MESAJ