O explicaţie

Iarăşi se agită lumea; Guvernul a luat din nou o măsură proastă, e în foame de bani, impozitează stranierii, aşa nu se mai poate! Acelaşi scenariu de fiecare dată: de câte ori se ia câte o măsură nouă, susceptibilă de a fi speculată politic, apar vaietele şi gemetele.

„Pentru ce să dăm cu var?” e versul genial al lui Topârceanu care descrie excelent situaţia, dovadă că problema nu este nouă.

Aşadar, Guvernul decide să invite onor românii care muncesc în străinătate să-şi aleagă domiciliul fiscal. Adică, locul în care doresc să fie impozitaţi. Dacă aleg să fie impozitaţi în Italia, Franţa, Germania, Anglia sau pe unde mai muncesc; asta e, vor plăti impozitele acolo, şi nu vor fi taxaţi în România.

Dacă, însă, aleg ca domiciliu fiscal adresa din ţară, vor fi impozitaţi în România şi pentru veniturile obţinute în afară. E un lucru perfect logic, valabil cam peste tot în lume. Germania are o asemenea lege de zeci de ani. SUA, însă, mai cu moţ, are o prevedere cum că lucrătorul american din străinătate trebuie să plătească impozit și în ţară, nu doar acolo unde obţine venitul.

Ce s-a întâmplat? În obişnuită tradiţie românească, una s-a scris în lege, altă s-a spus pe reţelele sociale, unde a izbucnit scandalul. În loc să comunice că lucrătorii au posibilitatea să opteze unde să fie impozitaţi, propaganda a spus că vor fi impozitaţi cei care muncesc în afară. Lucru doar pe jumătate adevărat, deoarece, după cum am spus mai sus, vor fi impozitați în ţară doar cei care-şi aleg (sau nu comunică la timp) domiciliul în România.

Problema este, însă, mai profundă, şi de aici este şi jalea. Cine alege să-şi plătească taxele în străinătate, nu mai beneficiază de asigurările de sănătate în ţară. Nu mai pot solicită să fie consultaţi, operaţi, trataţi cu bani de la bugetul Casei Naţionale de Sănătate pentru că ei nu mai contribuie la acest buget.

Mai există şi posibilitatea ca, pe viitor, să se decidă ca dreptul de vot să-l aibă doar românii care plătesc taxe în România, după modelul american. Adică, dacă tot vrei să hotărăşti cine va conduce ţara, asumă-ţi şi responsabilitatea pentru consecințe! Nu e obligatoriu să se întâmple, dar e o posibilitate.

În concluzie, ca de obicei, înainte să ne indignăm ar fi bine să citim ce spune legea. Nu ceea ce ni se sugerează pe facebook.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ