Cum s-ar putea trata cu Ucraina…

Preşedintele ucrainian a promulgat controversata lege referitoare la folosirea limbilor minorităţilor, ceea ce înseamnă că îl doare undeva de scandalul stârnit pe tema această. Interzicerea folosirii limbilor minorităţilor în sistemul de educaţie, ceea ce înseamnă, evident, desfiinţarea şcolilor sau claselor cu limba de predare română, în Ucraina este contra spiritului european către care Kievul spune că aspiră, dar asta nu deranjează pe nimeni.

Da, s-a aricit preşedintele Iohannis că nu mai merge în vizită, că nu mai primeşte o delegaţie ucraineană, Parlamentul României a adoptat un protest şi atât. Pe ucraineni îi doare la bască deoarece au înţeles un lucru simplu: pot face ce vor câtă vreme au sprijinul americanilor. Cap de pod în conflictul cu Rusia, Ucraina a oferit SUA tot ce i s-a cerut. Iar americanii vor închide ochii la orice fel de abuzuri.

Iar dacă americanii închid ochii şi le permit ucrainenilor, acelaşi lucru o vor face şi europenii. Cei care contează, ţările care deţin frâiele conducerii Uniunii. A protestat vreo ţară occidentală faţă de noua lege de la Kiev? Un ambasador european, un înalt funcţionar, un raportor, un şef de instituţie europeană a zis ceva de interzicerea limbilor materne în învăţământ? Nu a zis nimeni nimic.

Dar ia să fi făcut România ceva, să fi gândit doar că ar fi schimbat un lucru, cât de mic… Toate instituţiile UE erau călare pe noi!

Prin urmare, să nu ne mai iluzionăm degeaba! Legile sunt pentru căţei. Chiar şi cele ale UE. Nu am învaţat nimic din modul în care Bruxelles-ul a executat Grecia doar pentru a stârpi orice gând de revoltă al vreunei alte ţări.

Ce rămâne de făcut? România ar putea lua exemplul Ungariei, care încearcă o altfel de abordare a chestiunii. Căci nu cu aruncatul paltonului se rezolvă treburile de acest fel, ci prin şantaj.

Bine, unii numesc acest şantaj drept „diplomaţie”, dar esenţa e aceeaşi: Kievul are nevoie de recunoaştere europeană; prin urmare orice decizie legată de accesul Ucrainei într-o structură a UE necesită votul unanim al ţărilor Uniunii.

Deci şi al României. Dacă ar avea ceva caracter, România şi-ar retrage şi trupele care fac exerciţii în Ucraina, tot sprijinul militar (nu că ar fi cine ştie ce) şi ar mai şi anunţa acest lucru în gura mare, că să priceapă tot prostul despre ce este vorba. Apoi ar aduce în discuţie problemele teritoriale cum ar fi Insula Şerpilor, Bucovina, Bugeacul…

E drept, ne-am angajat prin tratat că nu avem pretenţii teritoriale faţă de Ucraina, dar tot prin tratat s-a angajat şi ţara vecină să permită învăţământ în limba maternă pentru etnicii români…

Publicat in Deșteptarea

LĂSAȚI UN MESAJ