Numele străzilor, după vremuri

Americanii au scăpat de o grijă: au pus numere. Străzile din România, însă, îşi schimbă numele la fiecare schimbare de regim. Eroii burgheziei sunt înlocuiţi cu eroii clasei muncitoare, care, la rândul lor, sunt înlocuiţi de poeţi, scriitori sau flori.

Înainte de a se numi Mioriţa, strada a purtat, o vreme, numele „Domniţa Bălaşa”, după cel al fiicei lui Constantin Brâncoveanu, torturată de turci şi exilată o bună bucată de vreme.

Apoi, strada a luat numele altei femei cu destin tragic: Elena Pavel, tânăra comunistă condamnată la moarte pentru activitatea sa antifascistă. Sentinţa i-a fost comutată în închisoare pe viaţă, însă avea să moară după gratii, în bombardamentul american din 1943 de la Ploieşti.

Celebrul berar Felix Grivel, cel care, potrivit monografiilor oraşului, i-a invățat pe băcăuani gustul berii, a dat numele unei străzi în perioada capitalistă, însă, ulterior, numele a fost schimbat în „Progresului”.

Ştim cu toţii strada Aeroportului, dar, pe vremuri, strada cu acest nume se afla în Gherăiești, numindu-se, azi, strada Speranţei. Aeroportul de astăzi datează din anii ’50, în vreme, ce înainte de război, aerodromul se afla în partea de nord a oraşului.

Strada 9 Mai are o istorie şi mai zbuciumată. A purtat numele de „Pavel şi Ana Cristea”, după numele boierilor filantropi care au fondat spitalul din Bacău.

S-a numit, apoi, Poet Grandia, după numele unui suplinitor al gimnaziului din Bacău, care, fără nici o înclinaţie spre medicina pe care o terminase, s-a dedicate literelor. La 1866 publică o poezie patriotică în care evocă trecerea Carpaţilor de către trupele române, eliberarea Ardealului şi crearea României Mari.

Mai apoi, strada se numeşte Bernath Andrei, după numele unui comunist ilegalist român, tatăl diplomatului Mircea Răceanu, condamnat la moarte în 1989, sub acuzaţia de spionaj.

Strada Energiei a fost „Gheorghe Buzdugan”, după numele regentului din vremea când Regele Mihai era minor, a devenit strada „Vultur” apoi Gheorghe Dimitrov, după numele liderului comunist bulgar.

Strada George Bacovia s-a mai numit Gimnaziu, Regina Maria, Filimon Sîrbu (comunist, condamnat la moarte pentru sabotaj antifascist), Calea Moineşti.

Dacă faptul că „Alexandru Lăpuşneanu” s-a numit anterior „Drumul socialismului” poate fi socotit ironic, de ce strada „Vasile Conta” a devenit „Cezar Bolliac”, pare de neînţeles.

În toată această nebunie, faptul că strada Cimitirului din Gherăiești a devenit strada Liniştii pare să fie singură decizie logică.

LĂSAȚI UN MESAJ