Secretul lui Polichinelle

Săptămâna trecută, presa americană, în frunte cu influentele New York Times şi Washington Post, au punctat o schimbare de paradigma în ultracunoscutul caz „Trump – Rusia”. Dacă până acum, toată mass-media americană publica în fiecare zi noi „dezvăluiri” despre ancheta presupusei implicări a Rusiei în alegerile din SUA pentru a-l sprijini pe Trump, zilele trecute, presa a întors foaia şi a început să publice informaţii absolut scandaloase: întreagă campanie anti-Trump a fost orchestrată de la început de Democraţi, în special de cei din jurul lui Hillary Clinton.

Washington Post dezvăluia, pe 24 octombrie, că echipa de campanie a lui Hillary Clinton şi Comitetul Naţional Democrat au plătit cercetările pentru realizarea faimosului dosar care conţinea acuzaţii legate de legăturile preşedintelui Trump cu Rusia şi posibila coordonare între campania sa şi Kremlin. Dar asta nu este totul! Pentru ca răsturnarea de situație să fie completă, au început să circule acuzaţii referitoare la legăturile dintre familia Clinton şi Rusia.

Este vorba despre sume imense plătite de companii ruseşti pentru ca fostul preşedinte Bill Clinton să ţină discursuri, sume care ar fi în legătură cu controversata încredinţare a procesării uraniului american către firme ruseşti. Robert Mueller, consilierul special care a fost numit şef al anchetei care investighează dacă echipa lui Donald Trump a colaborat cu Rusia în alegerile din 2106 este acuzat că, atunci când era şeful FBI, ar fi închis ochii la legăturile cel puţin neprincipiale dintre clanul Clinton şi ruşi. Mai mult, începe să circule informaţia că, de fapt, Rusia era mai interesată ca Hillary să câştige fotoliul prezidenţial pentru că deja existau relaţii strânse cu familia Clinton.

Toate aceste evenimente recente, pe care nu le veţi găsi aproape deloc în presa românească, pun într-o lumina cât se poate de penibilă întreagă orchestraţie a campaniei de manipulare „Trump – Rusia”. O campanie care a avut nu doar consecinţe politice, ci şi economice şi militare pentru multe ţări europene, între care şi România. Paradigma a fost clar enunţată: Rusia s-a amestecta în alegerile americane, deci Rusia este un inamic agresiv, ca atare, trebuie să ne pregătim de confruntare. Şi, dintr-o dată, toţi au început să vadă mâna lungă a Kremlinului peste tot, de la Brexit, la independenţa Cataloniei.

Evident, Rusia are interese şi se implică, probabil, peste tot în lume. La fel procedează şi SUA, şi Franţa, şi Germania, şi alte ţări care-şi permit. A blama doar Rusia pentru aceste implicări, însă, e o greşeală majoră deoarece induce falsa impresie că numai Moscova ne este duşman şi celelelate Puteri ne iubesc de nu mai pot. Faptul că americanii ne curtează nu înseamnă că nu mai pot de dragul nostru, ci că au interese majore în zonă. La fel şi ceilalţi „aliaţi” de conjunctură.

În politica internaţională nu există prietenie eternă, ci doar necesităţi. La 1812, turcii ne iubeau de nu mai puteau şi au cedat ruşilor Basarabia că să-şi rezolve ei o problemă; în a două jumătate a secolului XIX Franţa a sprijinit masiv unificarea Principatelor Dunărene nu pentru considerente de latinitate comună, ci pentru a pune o stavilă expansiunii ruseşti; Germania făcea ochi dulci României în anii ’40 nu pentru că îi plăcea la nebunie folclorul nostru, ci pentru că avea nevoie de carne de tun în războiul contra Rusiei.

Pe de altă parte, acuzând Moscova de toate relelele posibile, Occidentul le-a făcut ruşilor un cadou neaşteptat. A gonflat credibil capacitatea Rusiei de a-şi proiecta forţa transformând ţânţarul care trăgea să moară (cum afirma presa occidentală după impunerea sancţiunilor economice) într-un ditamai armăsarul care sperie Puterile mondiale.

Evident, popularitatea lui Puţin a ajuns la cote înalte; cum să nu le placă ruşilor că Mama Rusia a ajuns să sperie din nou Occidentul?! Dar nu e vorba doar de influenţă internă, ci şi de cea externă, Rusia fiind privită cu speranță din Orient până în America Latină.

Iar în timp ce SUA se ceartă cu Rusia, atrăgând în dispută şi alte ţări, China îşi vede nestingherită de drumul ei.