Sinuciderea Opoziției

Una din marile dezbateri din Uniunea Europeană se referă la suveranitate.

Brexitul a fost despre suveranitate și despre recâștigarea dreptului de a face ce vor englezii, de a pescui în Canalul Mânecii cât pește vor britanicii și de a folosi în continuare sistemul de măsură imperial, și nu pe cel metric.

Țările din Est – Polonia, Ungaria, Cehia – vorbesc despre suveranitate și despre dreptul de a nu accepta cotele de refugiați impuse de Bruxelles. Chiar și în România există o dezbatere – deocamdată subterană – despre suveranitate și despre modul în care unii sau alții tratează țara asta ca pe o colonie.

În aceste condiții, în care problema suveranității începe să preocupe lumea, acceptarea unui amestec brutal în procesul decizional al Parlamentului unei țări poate fi considerată o sinucidere politică.

Faptul că SUA au considerat că pot cere Legislativului să scoată de pe ordinea de zi legile Justiției este una. Nu e diplomatic, nu e frumos, dar nu trăim într-o lume perfectă. S-a mai întâmplat.

Dar a mulțumi în genunchi pentru această intervenție deja ține de patologic.

Răspunsul celor doi șefi ai camerelor Parlamentului nu e cel mai bun care se putea da. Să spui „noi v-am cumpărat armele, am trimis carne de tun în Irak și Afganistan și uite ce ne faceți voi acum” sau a spune „noi v-am pupat în fund și tot nu ne lăsați în pace” e tot aia. Dar măcar e un răspuns.

Atitudinea partidelor din Opoziție într-o problemă ce ține de suveranitate, însă, este mai mult decât dezamăgitoare.

Deja nu mai este vorba doar de dezbaterea asupra legilor justiției; s-a ajuns la altceva și anume că un stat, considerat a fi prieten, cere României să nu mai discute o problemă în Parlament.

Dacă solicitarea venea de la Moscova, am mai fi înțeles. Ar fi fost în acord cu propaganda care ne spune că Rusia se amestecă în afacerile interne ale altor state. Oricât de încrâncenați ar fi într-o problemă, atunci când sunt încălcate uzanțele diplomatice, când ni se spune din exterior să nu facem aia sau ailaltă, ci să nu mai facem nimic într-o privință, atât Puterea cât și Opoziția ar trebui să fie pe aceeași lungime de undă și să acționeze în interesul național.

Care interes, în cazul de față este păstrarea dreptului Parlamentului, ca organ reprezentativ al voinței poporului, de a discuta o problemă.

Opoziția, însă, a decis să se sinucidă.

LĂSAȚI UN MESAJ