Nouă nu ni se poate întâmpla

Tot vorbim întruna de implicarea civică, de proteste, de ieșirea în stradă, de nevoia de solidaritate, despre ajutorarea semenilor… Vorbe frumoase menite să ascundă ori o agenda politică dubioasă, ori spălarea unor păcate de peste an cu câte un pachet de mâncare dat vreunui sărac.

Când este vorba de o implicare adevărată, când este vorba de salvarea unei vieți, românii stau pe margine, nu se amestecă, nu se bagă, se feresc să se implice. Nu e treaba lor, pe ei nu-i interesează, n-au văzut, nu știu nimic, eventual se apucă să facă mișto că poza criminalului nu are calitatea cu care s-au obișnuit ei pe Facebook.

O tânăra a fost împinsă în fața metroului de o femeie la o oră de vârf. Timp de circa 15 secunde, victima s-a luptat să urce din nou pe peron, însă a fost împiedicată de criminală. În acest timp, martorii agresiunii, cei care așteptau metroul în stație s-au uitat pasivi.

Nu au intervenit în ajutorul victimei și nici nu au încercat să rețină agresoarea după ce trenul a ucis-o pe tânăra de 25 de ani. Mai mult, când Poliția a dat publicității fotografia suspectei, surprinsă de camerele video de la metrou, bășcălioșii de pe rețelele sociale s-au apucat de miștouri ieftine. Ba că rezoluția e prea slabă, ba că s-a făcut poză la ecran și nu print – screen etc. Empatie pentru victima nevinovată a crimei? Zero.

Românii trăiesc într-o realitate paralelă. Majoritatea concetățenilor noștri, în special din generațiile mai tinere, au impresia că nimic nu-i poate atinge, că nimic nu li se poate întâmpla. Că au numai drepturi și nici o datorie.

A fost agresat cineva? Dă-l în mă-să, bine că noi suntem ok. L-au jefuit, l-au omorât, au violat o bătrână? Ha, ha, ha, ce mișto, n-aveți și video cu faza? Uite, moșule, cum îi cară pumnii în față fraierului!

Iar când li se întâmplă lor, urlă ca din gură de șarpe unde e Poliția și de ce nu-și fac treaba nesimțiții plătiți din banii noștri…

LĂSAȚI UN MESAJ