De ce România lupta cu săracii și nu cu sărăcia

0
3

Ieri, in Parlament, PSD si ALDE au votat pentru sistarea ajutoarelor sociale in cazul persoanelor care refuza un loc de munca.

Multa lume, inclusiv de la PSD, este fericita: lenesii aia asistati nu mai au nici o sansa, vor trebui sa accepte orice job care li se ofera, oricat de prost platit ar fi.

Romania are cele mai mici cheltuieli sociale din intreaga Uniune Europeana, efect al unor ani in care clasa politica a decis ca a fi sarac este un pacat de neiertat, consecinta directa a leneviei. Saracii, au decis politicienii in aplauzele poporului, au ales ei sa fie asa pentru ca nu muncesc si nici nu vor sa o faca, deci nu merita sa fie ajutati.

Daca la inceput venitul minim garantat era 35-36 la suta din salariul minim, astazi a ajuns la numai 10 la suta iar criteriile de acordare sunt drastice. Daca ai niste bani in cont economisiti pentru inmormantare, nu te mai califici pentru VMG. Daca ai un covor mai acatarii sau esti posesorul unui cal, la fel. VMG nu se mai poate cumula cu indemnizatia copiilor: daca ai copii, din valoarea ajutorului social se scade valoarea alocatiilor.

Intr-o tara in care 40% din populatie traieste sub pragul de saracie, clasa politica a decis ca saracii nu trebuie ajutati, ci fortati sa munceasca pe salarii de mizerie.

Nu e nimic rau in a munci atunci cand exista locuri de munca si cand salariile sunt decente.

Dar politicienii au decis ca tinand ajutoarele sociale cat mai mici si mai dificil de acordat, ajuta antreprenorii furnizandu-le forta de munca ieftina. Ani de zile a functionat acest sistem pana cand romanii s-au prins si au inceput sa emigreze in masa in Occident, acolo unde salariile sunt mai bune.

Cand au vazut ca a secat izvorul fortei de munca ieftine, antreprenorii au intrat in panica si au cerut politicienilor sa ia masuri. Dupa cum se vede, masurile au fost luate.

O noua generatie de sclavi este pe cale sa intre pe piata muncii. Gratie unor acte normative mai vechi, locul de munca oferit poate fi oriunde in tara. Esti din Bacau si ai refuzat un loc de munca la Arad, ai pierdut ajutorul social!

PSD nu intelege sau nu vrea sa inteleaga problema: lumea nu refuza locurile de munca pentru ca nu vrea sa munceasca; le refuza – atunci cand o face – pentru ca salariul este insuficient pentru a acoperi munca si cheltuielile cu naveta.

In acelasi timp nu e mai putin adevarat ca multora le-a fost indus sentimentul de ura impotriva asistatilor social, vazuti ca o plaga pentru societate. In acelasi timp, cei care urasc din suflet asistatii nu au nimic impotriva companiilor care primesc milioane drept ajutoare de stat. In perioada 2007-2015 s-au acordat 720 de milioane de euro ajutoare de stat de care au beneficiat 91 de companii.

Dar asta e bine, vor spune multi bantuiti de sindromul Stokholm. E bine ca primesc bani gratis companiile pentru a economisi banii de salarii si a creste, deci, profitul, e rau ca-i primesc oamenii pentru a supravietui.

Daca va intrebati de ce aveti salariul asa de mic, de ce in Occident un angajat care face ceea ce faceti dvs. are o leafa de 5-6 ori mai mare, o parte din raspuns il constituie si faptul ca autoritatile din acele state nu forteaza saracii sa se angajeze pe salarii de mizerie, ba, dimpotriva, in vremuri de restriste, cand piata muncii este prea putin ofertanta, iau masuri in beneficiul asistatilor, nu al companiilor.

Ce legatura este cu situatia de la noi? Una directa din punct de vedere economic: firmele sunt fortate sa ridice oferta financiara.

Piata, divinizata de multi, nu este lasata sa se regleze la noi. Pentru ca teoria clasica economica spune ca atunci cand oferta este slaba, pretul trebuie sa creasca. In cazul in care o tara cum e Romania se confrunta cu o oferta slaba de forta de munca, pretul muncii ar trebui sa creasca, nu sa fie tinut artificial jos prin decizii administrative.

Altfel nu e decat un razboi cu saracii pentru ca bogatii sa-si creasca profitul.