Pe vremea copilariei mele inca mai era moda ca, atunci cand mergi in vizita la cineva, sa fii servit cu o farfuriuta cu dulceata si un pahar cu apa rece. Mostenire culturala a epocii fanariote, moda aceasta mi-a dat posibilitatea sa ma intalnesc cu fel si fel de retete. Insa, cea mai buna dulceata este cea facuta in casa de mama.

De departe, preferata mea a fost dulceata de nuci. Foarte buna, insa realizarea ei implica o munca imensa, de la cataratul in copaci pentru a culege nucile inca verzi, pana la curatatul lor si pregatirea dulcetii. Dar rezultatul este dincolo de orice imaginatie. Dulceata de nuci nu se pune pe paine, ar fi un sacrilegiu!. Se ia putin cate putin cu lingurita si se savureaza. Obligatoriu, dupa fiecare lingurita se ia cate un gat de apa rece pentru a stinge senzatia de sete si a reseta papilele gustative pentru o noua sesiune.

Dulceata de visine vine pe locul doi. Putin dulce, putin acrisoara, obligatoriu scazuta, sa nu aiba foarte mult sos, merge excelent cu paine si unt. Ca sa nu curga de pe felie, tineti borcanul in frigider! Merge si la farfuriuta dar e mai bine direct din borcan.

Aproape la egalitate cu cea de visine e dulceata de gutui. Cuvintele nu pot exprima parfumul unei asfel de bunatati! Merge si cu unt dar merge si goala pe paine. Nu este o dulceata foarte comuna, gutuiul este un pom destul de pretentios si supus atacurilor de mana. Bine ingrijit, insa, gutuiul iti furnizeaza fructe pentru o dulceata excelenta.

Sa nu uitam pelteaua de gutui, care se face din cotoarele gutuilor folosite la dulceata. Pelteaua este un sos dulce, ca o miere de albine, dar aromat si delicios. Puneti pe paine cu unt si uitati de toate grijile!

Dulceata de cirese este buna, dar nu ma da pe spate. Nici de aruncat nu este. In schimb, dulceata de cirese amare este ceva ce trebuie incercat obligatoriu. Nu de catre copiii mici, nu o vor aprecia. cand esti mic, vrei sa fie dulce, nu amar. In schimb, la maturitate inveti sa apreciezi asa ceva!

Dulceata de trandafiri e o minunatie daca e facuta in casa. Industrial nu are acelasi farmec.

Dulceata de capsuni mi-a placut candva, dar azi prefer alte genuri. Nu este rea, este chiar foarte buna, dar samburii au tendinta de a se rataci printre dinti.

Nu este rea nici dulceata de zmeura. Mai ales ca sunt fan zmeura.

Nu putem uita magiunul. Sau „majunul”, cum se spune la noi, la Moldova. facut traditional la ceaun pe pirostrii, in curte, fiert fara zahar din prunele care au putut fi adunate de bunica, in vreme ce bunicul tuna si fulgera ca ramane fara prune de tuica. Majunul se pune in borcane amestecat cu miez de nuca. Merge cu unt pe paine, pe painea goala dar merge si ca umplutura pentru gogosi, neaparat calde!