Și, totuși, cine răspunde?

Am înțeles: forță majoră, avarie care nu putea fi prevăzută, ceasu’ rău, pisica neagră, greaua moștenire. Pot înțelege fenomenul, că pe 65 de kilometri de conductă deștepții care au făcut proiectarea au amplasat doar trei vane.

Iar atunci când se rupe țeava undeva, stai și aștepți să se scurgă apa, în loc să repari. Putem înțelege fenomenul. Dar înțelegem și că există cineva care poartă o vină.

Există un proiectant, există un finanțator și există un diriginte de șantier care trebuiau să vadă anumite lucruri.

De exemplu că a fost folosită o piesă înnădita la etanșeizarea unui tub de conducta, când proiectul spunea că trebuie să fie dintr-o singură bucată. Dar mă tem că nu se va face nimic în zona asta.

Pentru că aproape niciodată, în ultimii ani, nu s-a cercetat vreo companie străină. Iar la conducta de apă care cedează într-una și lasă Bacăul pe uscat a fost finanțare europeană, constructor austriac și diriginte de șantier olandez (firma de consultanță).

Nu o să vedem noi filmul în care firmele străine care au încasat banul gros vor fi cercetate. Dar mai avem un element.

Reparația conductei s-a dovedit a fi defectuoasă. Îmbinarea a cedat aproape imediat. Înseamnă că s-a făcut ori o lucrare de proastă calitate, ori cineva a făcut niște manevre nerecomandate și a dat drumul la apă cu o presiune prea mare.

Zvonuri din astea s-au mai auzit la avariile din anii trecuți. Inclusiv la una care a copiat exact modelul celei de acum: reparație urmată de o nouă avarie, pe vremea administrației precedente. În lipsă de probe, rămâne și acum doar un zvon. Dar a două avarie s-a produs, a fost ținută ascunsă și a produs consecințe.

Cineva trebuie să răspundă. Nu în ultimul rând este vorba și de o responsabilitate politică. Aici, însă, situația este extrem de complicată. Responsabilul politic pentru situație se află deja la închisoare, pentru alte probleme.

Politicienii care l-au girat și care nu au scos o silabă la vremea respectivă sar la gâtul actualilor responsabili politici. Problema este că vor satisfacție pentru ceea ce s-a făcut prost pe vremea lor, când, de fapt, vina actualei administrații este alta: că a acceptat ca la Compania de Apă să existe un stat în stat.

De ani de zile există această situație și nici un responsabil politic nu a avut curajul să ia o decizie. Acum ar fi cazul.