Poporul are dreptate chiar și atunci când greșește!

Criza apei de săptămâna trecută ne-a dat posibilitatea să tragem niște concluzii. Prima și cea mai interesantă este că există o categorie întreagă de oameni ce nu au întrebări care să aibă nevoie de răspunsuri; ei știu dinainte care este adevărul, știu ce e de făcut, cine e vinovat și, mai ales, de ce nu e nimic așa cum își imaginează că este.

Pentru că, evident, la un moment dat, aceștia vor vedea că ipoteza pe care au promovat-o este falsă și au nevoie de o nouă ipoteză care să valideze vechea idee și motivul pentru care aceasta nu mai este valabilă. În al doilea rând, acest tip de oameni urăște sincer pe oricine le contrazice ipoteza curentă și va iubi nețărmurit pe cei care le aprobă ideile.

Dacă ești suficient de nebun să le contrazici ideile, o să-ti sară în cap tot felul de isterici, deranjați de erezia ta. Dacă aduci argumente sau dovezi în sprijinul ipotezei tale care contrazice ipoteza lor, acestea nu valorează nimic, sunt propagandă, manipulare și așa mai departe.

Unii oameni iubesc ochelarii de cal. E îngrijorător că există atâția oameni care să refuze cu obstinație realitatea, preferând magia manipulărilor de doi lei lansate de diverși indivizi interesați. Un singur exemplu: episodul cu pompierii întorși din drum de niște protestatari isterizați. Deși episodul a fost înregistrat video, nenumărate persoane au refuzat să-l accepte pe motiv că ori n-a existat și a fost inventat, ori a fost vorba de o acțiune îndreptățită întrucât pompierii veneau cu… tunul de apă ca să împrăștie mulțimea.

Evident, tunuri de apă au, eventual, jandarmii, pompierii intervenind doar la incendii, nu și la manifestații. Cu siguranță, isteria provocată de criza de apă putea fi micșorată dacă s-ar fi ajuns la un dialog, dacă, în loc să se înjure unii pe alții, cetățenii ar fi colaborat pentru a face mai suportabilă această perioadă.

Acum câțiva ani, când o pană de curent a lăsat pe întuneric sute de localități în SUA, oamenii au ieșit pe străzi nu să înjure forța majoră care i-a lăsat fără energie, ci să socializeze și să se îmbărbăteze unii pe alții.