Gaze și gaze

De vreo lună de zile, presa națională ne intoxică întruna cu gazele lacrimogene ale jandarmilor care au deranjat sufletele sensibile ale protestatarilor de la mitingul de pe 10 august. În același timp, presa nu spune nici un cuvânt despre celelalte gaze, mai importante, de la Marea Neagră.

Aparent, cele două tipuri de gaze nu au nici o legătură. În realitate, însă, maniera în atât presa cât și toate partidele de Opoziție, precum și o bună parte din PSD și ALDE ocolesc cu delicatețe subiectul gazelor lasă altă impresia. Și anume că subiectul gazelor lacrimogene este utilizat pe post de instrument de presiune.

Serios acum, avem o resursă care ar putea furniza țării, în viitorii 20 de ani, miliarde de dolari dacă este exploatată în condiții financiare decente pentru țară și niciunul dintre partidele de Opoziție nu îndrăznește să atace subiectul? Niciuna dintre organizațiile “societății civile” nu ia poziție pentru că Statul să nu fie păgubit în relația cu firmele exploatatoare? Va mai amintiți de “Roșia Montană”?

De valurile produse în societate de zeci de ONG-uri, de manifestățiile pentru ca resursele subsolului să nu fie exploatate în pagubă țării? Reprezentații companiilor petroliere străine vin unii după alții în birou la Dragnea și presa noastră nu scrie un rând despre asta, ocupată să numere diftongii Vioricăi.

Trăim, parcă, într-o piesă de teatru absurd: în vreme ce se fac presiuni extraordinare pentru ca România să renunțe la pretențiile de a încasa măcar și niște sume modice din exploatarea gazelor care-i aparțin, mass-media mestecă într-una despre faptul că jandarmii au îndrăznit să nu lase protestatarii să între în clădirea Guvernului, ba i-au mai și alungat cu gaze lacrimogene când au luat-o pe arătură.

Pe toate televiziunile ni se vorbește doar cât de pașnici și nevinovați erau participanții la mitingul neautorizat, rulând în buclă numai imagini bine alese, ca să evite secvențele in care demonstranții se manifesta violent…