Lupta pentru viitor se dă în trecut

371

Multă lume are impresia că ideile comuniste au apărut dintr-o dată, din neant, și au fost îmbrățișate de milioane de oameni cu mintea înceată care nu și-au dat seama ce fac. În fapt, multe dintre episoadele istoriei ne sunt prezentate în felul acesta, pentru că, dacă s-ar prezenta raporturile de cauzalitate, s-ar strică frumusețe de povești create de unii pentru a-i domina pe alții.

Comunismul nu a apărut de nicăieri; s-a dezvoltat ca reacție la abuzurile și atrocitățile Capitalismului.

Astăzi, nu se mai vorbește despre copiii care erau obligați să muncească în mine sau despre ziua de muncă de 10-12 ore, despre condițiile de muncă și așa mai departe.

Or, consider că ar trebui să se vorbească.

Însă, utopia care ne este vândută – trăim în cea mai bună din lumile posibile iar Capitalismul este unica soluție – nu are voie să fie contrazisă. E drept, cei care cunosc realitățile dinainte de 1990 sunt tot mai puțini. Prea multă lume are impresia că este normal să i se ceară unui salariat să muncească tot mai mult pe bani tot mai puțini. Să încline capul și să fie mulțumit că primește măcar banii aia.

Că este normal ca exploatarea resurselor – care aparțin conform Constituției, întregului popor – să fie făcută de companii care să plătească redevențe infime întru slava maximizării profitului. Și, mai mult, pare extrem de normal astăzi, ca Guverne străine să se burzuleasca și să ne amenințe atunci când decidem că prețul exploatării resurselor trebuie să crească pentru că, la naiba!, noi suntem proprietarii și noi ar trebui să decidem asta.

Ceea ce se întâmplă azi cu România dar și cu alte țări estice nu doar că amintește de vremea în care URSS ne spolia de resurse, dar poate determina, în timp, o frustrare care să readucă în atenția cetățenilor doctrine de tip naționalist-comunist. Iar aceia care, astăzi, ne îndoctrinează povestindu-ne ce bine e să muncim pe salariul minim sau să ne cedăm resursele altor state vor ajunge la cine știe ce Canal, la tăiat stuf în Delta sau la construcția vreunui alt baraj, întrebându-se, mirați, pentru ce.

Nu e o promisiune, nu e o amenințare. Este doar o probabilitate.