Joi, doi răniți într-un accident la Mănăstirea Cășîn, vineri patru răniți la Faraoani și un mort la Bogdănești. Duminică, doi morți și un rănit la Gheorghe Doja. Alt băcăuan a murit nevinovat în accidentul de la Haret, din județul Vrancea. Fiecare județ are cam aceleași statistici. Mor oameni pe șosele nu neapărat pentru că drumurile sunt proaste – că multe sunt așa – ci pentru că românii au boala vitezei, a nerespectarii normelor, a lui “merge și-așa”.

Am citit un comentariu al unui francez care a vizitat România: omul s-a arătat foarte încântat de oameni, de peisaje, de bucătărie, însă, a simțit nevoia să atragă atenția asupra șoferilor și i-a îndemnat pe cei care ar vizita țară să aibă grijă pe șosele pentru că românii conduc agresiv, se angajează în depășiri periculoase și nu-și respectă colegii de trafic. Multă lume da vina pe infrastructură, că nu avem drumuri bune, că nu avem autostrăzi. Ia să vedem ce accidente se întâmplă pe autostrăzile alea pe care le avem, de au devenit drumurile județene mai sigure dacă vrei să ajungi la Mare. Că nu a fost weekend în care A2 să nu fie închisă din cauza unui accident.

Trăim într-o societate în care violența a ajuns ca un drog; ni se livrează violență la fiecare oră prin mass-media, de către politicieni, de către publicitari, de către ONG-iști. Violența se transmite în societate ca un virus și ne afectează fără să ne dăm seama. Modelele sociale care ne sunt impuse se bazează, la fel, pe violență. Violența de limbaj, de atitudine, chiar violența fizică. Toți ne trezim că avem dușmani, că dacă n-am avea, am fi niște anonimi; dușmanii trebuie, deci, umiliți, “făcuți”, trebuie “să le-o zicem”.

Că așa vedem în titlurile de pe rețelele sociale. Keyboard warriors își încordează mușchii din fața monitorului și îi înjură pe unii cu altă părere dar care prezintă marele avantaj că nu știu cu cine se ceartă; he-he câți războinici ai tastaturii au apărut de la o vreme… Și toată această spirală a violenței pleacă de la lipsa unei alementare autocritici sociale. Totdeauna e vina altora, niciodată nu e vina noastră. Noi nu greșim niciodată, noi suntem perfecți, nu avem a ne cere scuze sau a ne face vreo analiză. Inventăm justificări pentru a putea dormi liniștiți: nu noi am băut prea mult, de vină e polițistul care ne-a oprit și care ne-a pus să suflăm în fiolă deși nu avea caschetă.

De vină nu suntem noi că am intrat pe contrasens, ci ăla care venea regulamentar, că nu a frânat când ne-a văzut în fața lui. Nu noi că am trecut strada în fugă la 50 de metri de trecerea pentru pietoni suntem de vină, ci șoferul care nu a anticipat că o să-i sarim în față mașinii. Nu contează că o călcăm cu 100 la ora în localitate, de ce, stătea, bă, polițaiul la pândă în boscheți?!