Cum se putea negocia Referendumul

645

Omul este un animal politic. Nu trebuie sa uitam asta.

Referendumul pentru Familie putea sa fie foarte simplu. Cei care l-au initiat veneau cu argumentele lor. Ca Biblia, religia, cartile sfinte spun ca… LGBT veneau cu propriile argumente. Ca oameni, ca toleranta, ca, uite, avem si noi nevoie de o forma de protectie legala, ca daca vrem sa luam un credit sau daca moare unul dintre parteneri, mostenire si asa mai departe.

Fiecare dintre parti avea de indeplinit propriul punctaj, propriile promisiuni.

Se putea ajunge la un compromis.

Ceva de genul casatoria sa fie intre baieti si fete, ca asa scrie in cartile sfinte si asa functioneaza societatea, dar pentru ca si voi sunteti cetateni, hai sa aveti un parteneriat civil care sa va acorde o protectie legala.

Toata treaba se termina aici, lumea era multumita, toti eram romani si mergeam mai departe sa rezolvam problemele societatii.

Dar a intervenit Hastagul. Si a inceput sa arunce cu vorbe: iubirea nu se voteaza, e referendumul lui Dragnea, stati acasa, boicotati.

Dintr-o data, referendumul nu a mai fost despre familie.

Dintr-o data, hastagienii au transformat referendumul intr-o competitie politica.

I-au obligat pe toti cei care erau neutri in problema sa isi aleaga o parte.

Pe cei care chiraiau in fiecare weekend sloganuri de mare angajament cu coruptie si catuse prin piete sa se incoloneze in spatele firavei miscari LGBT. Pe cei care s-au saturat de atatea abuzuri si de atatea piedici puse celor care au castigat teoretic alegerile sa aleaga CpF.

In loc ca lupta sa se dea intre CpF si LGBT, se va da intre hastagieni si restul lumii.