De ce vă indignați

O prințesă șochează presa britanică pentru că ar fi încălcat protocolul închizându-și singură ușa de la mașină. Melania Trump e criticată pentru că a purtat, în Africa, o caschetă asemănătoare cu cea purtată de trupele coloniale și care mai este folosită și astăzi de turiști.

În SUA e scandal cât China de mare pentru că un judecător, propus de Trump la Curtea Constituțională, e acuzat că acum mai bine de 30 de ani ar fi violat o femeie; nu se aduce nici o probă în afară de mărturia emoționantă a presupusei victime, dar jumătate din America e deja decisă să-l castreze pe judecător și pe oricine i-ar sări în apărare. Acum ceva timp, liderul laburist britanic, Jeremy Corbyn, era criticat de presa conservatoare pe motiv că nu s-a înclinat suficient de adânc la monumentul celor căzuți în Marele Război.

Sunt doar câteva exemple de motive puerile care inflamează spiritele și schimbă agenda publică, retrasează alianțe și declanșează mișcări de stradă, confruntări cu forțele de ordine și variații periculoase ale indicilor bursieri. Poate decizia de a-și închide singură portiera luată de Meghan Markle nu va declanșa o revoluție, dar acuzațiile aduse judecătorului Brett Kavanaugh pot produce reacții politice și economice. Problema este că deși nu există nici o probă a violului, atât media, cât și Partidul Democrat au folosit (dacă nu cumva l-au și creat) acest caz pentru a împiedica nominalizarea lui Kavanaugh. Au folosit pentru asta mărturia emoționantă a presupusei victime, aduse să depună mărturie în fața Senatului, precum și amintiri ale unor cunoscuți care confirmau că, în adolescență, judecătorul se mai îmbata, mai făcea scandal, adică se comporta ca un student normal.

În alte timpuri, acest scandal nu ar fi existat pentru că nici politicienii și nici media nu ar fi permis. Dar, asistăm la o transformare a întregii societăți. Post-adevărul duce la post-democrație. Fanteziile create pe rețelele sociale din bucăți de adevăruri transformă societățile și determină reacții. Rețelele sociale au produs revoluții care au dat jos guverne. Știm cine a manipulat rețelele sociale și cine a stat în spatele revoluțiilor. Ideea este că marionetele rămân, păpușarii se schimbă. E foarte ușor, astăzi, să scoți lumea în stradă sau să o faci să stea în case utilizând câteva sloganuri.

Ai nevoie doar de niște algoritmi care să interpreteze datele puse la dispoziție de către utilizatorii rețelelor sociale. Îi vei bombarda, apoi, pe cei mai predispuși la manipulare cu mesaje care să-i determine să reacționeze: să dea mai departe mesajele și să iasă în stradă, de exemplu. Restul face incultura. Pentru că sistemele de educație nu mai învață elevul să gândească, ci să reacționeze la stimuli. Și din acest motiv este posibil orice, inclusiv să-l faci pe cetățean să se revolte că o prințesă a închis singură ușa de la mașină sau că nevasta lui Trump a purtat o anumită pălărie în Africa. În fiecare zi vedeți astfel de cazuri prezentate pe rețelele sociale. V-ați întrebat, vreodată, câte din acele situații prezentate la TV, radio, presă scrisă sau pe WWW sunt cu adevărat demne să vă indigneze?

Câte sunt doar interpretări de fapte, invenții, amestecuri de adevăr și minciună sau prezentări parțiale ale realității care au ca unic scop să vă stârnească revolta față de anumite persoane, grupuri sau organizații? Nu cumva vi se creează acele „cinci minute de ură” cotidiană necesare pentru a va învața „dublugânditul”? Dacă nu știți ce înseamnă, vedeți în dicționarul nou-vorbirii.