Care marxism?

Prinde bine la public o nouă expresie: “marxismul cultural”, identificat de unii a fi sursa tuturor relelor care ni se întâmplă. Că există o întreagă ideologie care aruncă logica pe geam și încearcă să explice de ce e bine s-o ducem tot mai rău ca să le fie altora bine, este adevărat; însă această ideologie nu are nimic cu marxismul; ba, uneori, chiar din contra.

Corectitudinea politică, extinderea drepturilor minorităților, acordarea unui plus de drepturi celor considerați în situații de risc – cum ar fi LGBT, migranții, etc. -sunt doar instrumente folosite de o serie de organizații care încearcă să-și impună agenda; marxismul, pe de altă parte, este o școală a economiei politice care încearcă să explice lumea și să ofere soluții.

Că au fost sau nu bune soluțiile, este discutabil, mai ales în condițiile în care se practică o confuzie voită cu leninismul, stalinismul sau chiar cu maoismul. Dar, Marx a oferit o excelență critică a societății capitaliste, valabilă și în ziua de azi iar, așa cum a spus profesorul american, Robert L. Heilbroner, i-a lăsat pe alții să teoretizeze ce se va întâmplă după ce va veni comunismul. Revenind la ceea ce numesc unii a fi “marxism cultural”, această abordare care îmbină corectitudinea politică, supraacordarea de drepturi minorităților concomitent cu încercarea de a-i face pe majoritari să se simtă inferiori doar pentru că aparțin unei majorități face ravagii în spațiul cultural occidental. Dar nu are nimic în comun cu marxismul. Decât dacă vrei să produci confuzie.

Este adevărat că așa-zisul marxism cultural a fost îmbrățișat de o parte a stângii, care a schimbat paradigmă clasică a conflictului dintre clasa muncitoare și burghezie cu cea a conflictului dintre minorități și majorități. Asta nu schimbă esență: marxismul este despre economie, așa-zisul marxism social este despre psihologie.

Dealtfel, s-a văzut acolo unde partidele de stânga au uitat ideologia și au încetat să mai lupte pentru drepturile clasei muncitoare. În țările în care stânga s-a concentrat pe drepturile LGBT, migranți ori pe identitatea de gen, partidele comuniste sau socialiste au decăzut iar situația clasei muncitoare s-a deteriorat. Un argument în plus pentru cei care susțin că vinovatul trebuie căutat in altă parte și că ideologia de stânga a fost deturnată pentru a pava ascensiunea Capitalului.