Iar despre migrație

Există opinii care fac răspunzătoare actuala guvernare, cea trecută sau cea de dinaintea ei pentru decizia milioanelor de români de a emigra în străînătate, pentru a-și găși un loc de muncă mai bine plătit.

După mine, aceste opinii sunt eronate atâta vreme cât nu țin cont de factori economici interni și externi. Dacă depopularea s-ar fi produs doar în România am fi putut spune că este un fenomen local, care ar fi putut să fie cauzat de deciziile politice interne. Dar, întreagă Europa de Est are aceeași problemă a depopularii; toate țările din fostul bloc comunist se confruntă mai mult sau mai puțin cu problema lipsei forței de muncă locale ca urmare a migrației.

Noi ne gândim numai la cazul României, dar în jurul nostru se întâmplă același fenomen. The Economist citează un raport ONU care prevede că populația Bulgariei o să scadă de la 7,2 la 5,2 milioane de persoane până în 2050. Tot ONU spune că în 2050 populația României va ajunge la 16,3 milioane, față de 19,5, cât numără acum.

Previziunile pentru Ungaria spun că țara va înregistra o scădere de la 9,6 milioane la 8,2 iar Polonia de la 38,0 milioane la 32,3. Niciunul dintre aceste numere nu se referă la populația efectiv rămasă în țară.

Și revenim la problemă: cum se face că în țările fost comuniste populația a ales să emigreze în masă către vestul continentului?

Nu e un secret: pentru un salariu mai bun în condițiile în care în țările de origine lefurile erau ținute cât mai jos (sau micșorate, cum a fost cazul României) pentru a fi cât mai atractive pentru investitorii străini.

Secretul pare să fie, însă, altul: că acest flux migrator al esticilor către vest nu a fost o întâmplare, ci ar fi fost programat pentru a umple golurile create în Occident de îmbătrânirea populației.

Anii de bunăstare pe care i-a cunoscut Europa de Vest au determinat și scăderea natalității, ceea ce a dus la un spor natural negativ; economiile țărilor respective având disperată devoie de forță de muncă. O perioada, această nevoie a fost satisfăcută prin importarea de est-europeni; când sistemele de educație din est s-au prăbușit iar forța de muncă provenită din fostul bloc comunist a încetat să mai fie suficient de calificată, Occidentul a căutat alte resurse: țările arabe.

Și ajungem in cealaltă extremă, pentru că orice rezolvare naște noi probleme: surplusul de imigranți rămas după ce Occidentul își va fi ales forța de muncă necesară, să fie redistribuit in Europa de Est, căci, nu-i așa?, există și aici un deficit de populație. De asta nu se discuta Pactul pentru Migrație, de asta politicienii noștri nu au curajul să se împotrivească deciziilor Bruxelles-ului de a împărți imigranții.

Noi, in loc să discutăm problemele acestea, care amenință să ne afecteze viitorul ca țară si popor, pierdem vremea cu dezbateri sterile, agenda publică neavând aproape nici o legătură cu realitatea.