O poveste actuală

Primul domn moldovean după intrarea în vigoare a Regulamentului Organic a fost Mihail Sturza. Istoria oficială ne spune că a fost un domn drept, cu virtuți modernizatoare, care a reformat Justiția, a construit drumuri, a dat libertate de stabilire în țară comercianților evrei și a desființat robia țiganilor domnești. Sună foarte progresist, chiar te întrebi cum de nu s-a dezvoltat țara mai repede cu așa un domn de bine intenționat și vizionar.

Realitatea, însă, este, ca de obicei, mai prozaică. Cel puțin așa susține Radu Rosetti, în “Amintirile” sale. Iar cum Rosetti a fost contemporan cu unii care își aminteau de vremurile respective, cred că putem să luăm în considerare ceea ce spune. În principiu, toate cele de mai sus sunt adevărate. E drept că a permis stabilirea evreilor în țară. Dar contextul este altul decât cel clamat, cum că activitatea lor de negustori va dinamiza economia ţării.

Mihail Sturza avea sprijinul Rusiei pentru a ocupa tronul Moldovei și a contribuit cu mari sume de bani pentru a obține și sprijinul Imperiului Otoman. Pentru aceasta, s-a împrumutat de la cămătarii evrei. A obținut tronul cu oarecari greutăți, a trebuit să accepte căsătoria cu fiica caimacamului Ștefan Vogoride, în ciuda faptului că voia să se însoare cu o moldoveancă, aceasta dându-i și bijuteriile ca să plătească ciubuc pașalelor.

Când s-a văzut pe tron, fiind îngrămădit să achite datoriile, Sturza s-a făcut că nu mai suportă emigranții evrei și a pus condiții drastice pentru acceptarea lor pe teritoriul țării; pe unii chiar dându-i afară din țară. Asta până când negustorii au priceput și i-au transmis vorba că îi vor plăti ei datoriile.

Tot Rosetti ne spune că, într-adevăr, domnitorul a reformat instanțele superioare dar cele inferioare erau pline de oameni nepricepuți, fără studii juridice, în vreme ce deciziile instanței supreme trebuiau aprobate de domnitor.

Și nu erau aprobate decât dacă petentul contribuia la avuția domnitorului. Cine nu voia să plătească rămânea cu cauza câștigată dar nu putea să se bucure de rezultat. Așa ar fi rămas în aer multe cauze până la sfârșitul domniei lui Mihail Sturza. Cât despre drumuri, memorialistul ne spune că au fost drumuri foarte bine făcute dar, ca un făcut, treceau doar pe lângă moșiile pe care le stăpânea domnitorul…

Pe ansamblu, bugetul țării a avut excedent pe toată perioada domniei sale, dovada unei administrări bune, am zice astăzi. Doar că, la finele fiecărui an financiar, Divanul se întrunea și hotăra ca excedentul să fie virat din visterie, în conturile domnitorului, drept răsplată pentru buna îndrumare a trebilor țării. Desigur, domnitorul, care nu avea nici o legătură cu această inițiativă (ei, nu?!), nu putea să refuze așa ceva…