Atac și contra-atac

Clasa politică a preferat să vorbească foarte puțin despre problema legalității menținerii în funcție a șefului Marelui Stat Major. S-au schimbat niște replici, s-au ridicat niște sprâncene, dar subiectul nu a fost disecat, nu s-a făcut scandal.

Deși, decretul prezidențial, în absența aprobării Guvernului este ilegal. Puțin mai târziu, aflăm că un contract referitor la cumpărarea unor corvete ajunge la procurori, fiind denunțat pe motiv că s-ar fi făcut ceva presiuni.

Nu se spune mai mult, se face puțin scandal politic, dinspre PNL, dar lucrurile sunt păstrate în continuare sub obroc. Este “trântirea” contractului de înzestrare a Armatei cu corvete un răspuns la modul in care președintele a impus menținerea in funcție a șefului MStM? Iar această prelungire are legătură cu contractul?

Înainte să încercăm să dăm un răspuns, să ne amintim un episod. Cel al furtului de arme dintr-un depozit al Aviației. O găinărie care, însă, s-a finalizat cu demiterea șefilor Aviației Militare și a structurilor sale informative. Practic, Aviația Militară a fost decapitată într-un moment în care se decidea alegerea viitorului avion de vânătoare al Armatei Române.

Șefii schimbați se pronuntasera împotriva achiziției de F16 la mâna a două. Noua conducere nu s-a mai împotrivit deciziei de a cumpără avioane doar cu puțin mai performanțe decât MiG-urile la care se renunța.

Contractele de înzestrare a Armatei sunt un blestem pentru militari și o afacere bănoasă pentru civili. Încă de pe vremea monarhiei – să ne amintim de afacerea Skoda – înzestrarea Armatei a însemnat două lucruri: comisioane babane pentru intermediari și condamnarea militarilor să lupte cu arme proaste, învechite sau fără muniție suficientă.

De aceea și nebunia aceasta de a aruncă banii pe armament fără să se respecte legislația și fără o prioritizare. Ne putem aminti, de exemplu, cum Parlamentul a aprobat achiziția sistemelor Patriot fără licitație și fără offset. Ne putem aminti, dar o facem degeaba.