Nu noi!

Mai țineți minte acele manifestații de mii și zeci de mii de oameni care ieșeau în stradă contra grațierii? Acele imense mitinguri ilegale de la 7 seara la 11 noaptea în care românii verzi urlau împotriva ideii ca Guvernul să grațieze anumite categorii de deținuți? Ar fi bine să ne reamintim pentru că în jurul acestora s-au țesut tot felul de manipulări iar, astăzi, realitatea este atât de pervertită încât multă lume nu-și mai dă seama care este situația.

Să recapitulăm: vine CEDO și spune că România trebuie să ia niște măsuri în legătură cu supraaglomerarea închisorilor, altfel riscă să plătească amenzi, cum a făcut Italia și cum era să facă Ungaria. Guvernul spune că o soluție bună ar fi grațierea pedepselor unor fapte fără violență. Societatea așa-zis civilă, fascistoidă în esența ei, care visează numai cătușe și temnițe, se zburlește și iese în stradă: să nu se grațieze, nu vrem și începe balamucul.

Guvernul, mai slab de înger, cedează și, atunci, Parlamentul ia în discuție o propunere mai veche a guvernului tehnocrat, cea a recursului compensatoriu. La momentul discuției legii toți liderii Opoziției – PNL, PMP și USR – se declarau de acord cu acest proiect și au spus clar de la tribuna Parlamentului că îl susțin și cer coaliției de guvernământ să-l voteze. Diferența dintre o ordonanță de grațiere și o lege care scade un număr de zile din pedeapsă este că grațierea poate fi acordată selectiv, în vreme ce legea se aplică unitar. Adică, grațierea putea fi acordată pentru faptele fără violență în vreme ce recursul compensatoriu trebuie să se aplice tuturor. Inclusiv criminalilor, violatorilor și așa mai departe.

Ce avem astăzi? Un recidivist, care a ieșit din închisoare nu pentru că recursul compensatoriu i-ar fi dat dreptul, ci pentru că ispasise trei sferturi din pedeapsă, înjughie mortal un tânăr, într-o dispută. Și vin partidele de Opoziție, înnebunite de mireasma sângelui proaspăt care le-ar putea aduce iar la guvernare, să țipe că legea recursului compensatoriu nu e bună și trebuie abrogată. Trecem peste prima minciună – cea a faptului că recidivistul ar fi fost eliberat pe baza acestei legi – și ajungem la chintesența luptei politice românești: după ce s-au declarat pentru recursul compensatoriu, după ce au somat coaliția să promoveze această lege, aceiași politicieni țipă că nu e bună și că trebuie desființată. Legea pe care ei au propus-o dar pe care o pun, acum, în brațele celorlalți!