Paralele

Spunea cineva să facem un exercițiu de imaginație: prin absurd, SUA anunță că nu-l mai recunosc pe Klaus Iohannis ca președinte al României, ci îl vor consideră drept reprezentant legitim pe președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, în ciuda votului exprimat de alegători. Cum am reacționa?

Am accepta acest lucru? Cum ar reacționa francezii dacă Vladimier Putin i-ar anunța, mâine, că nu-l mai recunoaște președinte pe Macron, ci pe Marie LePen? Cum ar trebui să reacționeze venezuelenii, după ce președintele SUA și alți lideri mondiali au anunțat că nu-l mai consideră pe Maduro președinte ales cu majoritatea voturilor exprimate, ci pe președintele Parlamentului?

Decenii la rând, liderii democrațiilor occidentale ne-au bătut la cap cu alegerile democratice, cu recunoașterea rezultatelor acestora, cu faptul că alegerile libere sunt singura cale prin care un politician se poate legitima ca reprezentant al poporului. Astăzi aceiași lideri ne spun că nu mai contează votul, contează cine recunoaște rezultatele votului, că voința poporului nu mai este sfânta, ci sfânta e mâna care ține bâta și, eventual, tipografia, postul de televiziune ori site-urile de știri. Că, dacă ai suficientă capacitate de manipulare, poți determina publicul să facă orice dorești.

Într-un fel situația din Venezuela aduce puțin cu cea din România: mase imense de oameni sunt scoși în stradă de ani de zile pentru a obține schimbarea regimului. La alegeri, însă, surpriză!, poporul are altă agenda decât cei din stradă.

Iar pentru că Opoziția nu reușește să obțină căderea Guvernului, apelează la sprijin extern. Mass-media americană sprijină pe față mișcările Opoziției, pune camerele pe acțiunile guvernamentale și se face că nu vede asasinarea membrilor partidului de guvernământ, gloanțele trase de manifestanți în echipele TV care nu le cântă in strună, modul în care interesele opozanților se împletesc cu cele ale marilor companii.

Să ne amintim cum Guvernul Român a fost asediat in problema redevențelor gazelor de la Marea Neagră! Din interior și din exterior, exact cum este presată Venezuela astăzi, numai că acolo e vorba despre imensele sale rezerve de petrol. Din acest punct de vedere, politica din România seamănă foarte mult cu cea din America Latină, cu rezerva că România a cedat mult mai repede și a scăpat, deocamdată, nelinșată.

E drept, avem “norocul” și că băieții încă nu s-au înțeles cum să împarta prada și încă se mai lupta prin subterane.