De ce nu iese economia din recesiune?

Contabilitatea este clara: oricarul element de debit ii corespunde un element de credit. Pierderile financiare imense provocate de criza economica mondiala s-au transformat in cistig pentru altii.

Propaganda mediatica ne baga pe git in fiecare zi ca economia mondiala pierde miliarde de euro si, pentru a compensa, trebuie sa muncim mai mult, sa ne micsoram pretentiile financiare si sa acceptam remuneratii cit mai mici in schimbul muncii depuse.

Doar ca acei bani despre care se vorbeste atit de mult nu dispar in neant, ci se transforma in cistiguri pentru un grup extrem de restrins de persoane.

Asta nu ar fi neaparat un lucru rau, insa, in momentul in care acel grup opreste robinetul de bani tezaurizind bogatia, economia mondiala incepe sa se sufoce.

Asistam de citiva ani buni la un atac fara precent asupra “statului social”, acea forma de organizare care presupune redistributia bogatiei in societate astfel incit si cei mai saraci sa poata beneficia de anumite servicii publice: sanatate, educatie sau chiar hrana. Costul existentei statului social este destul de mare si se materializeaza in taxe si impozite ridicate. Insa, si rezultatele sint pe masura, concretizindu-se in ceea ce se numeste “pacea sociala”: cetatenii decid ca e mai bine sa respecte legile si drepturile celorlalti cetateni mai bogati.

Este ceea ce s-ar putea numi un “contract social extins”: paturile sarace respecta proprietatile paturilor bogate daca primesc o farima din bogatia acestora.

Dar statul social nu va mai rezista mult. Asta pentru ca paturile bogate au decis ca nu mai doresc sa subventioneze saracii. Puterea de cumparare a salariatilor s-a redus drastic in ultimii 30 de ani in intreaga lume, pe masura ce veniturile celor bogati au crescut. Citeva decenii problema a fost ascunsa prin intermediul creditelor ieftine: salariatul compensa scaderea puterii sale de cumparare apelind la un credit. Asta pina cind gradul de indatorare a crescut atit de mult incit a declansat o criza economica.

Recapitulind, un grup tot mai restrins de oameni se imbogateste pe seama saracirii celorlalti. Crizele economice se indesesc iar iesirea din ele este tot mai dificila pentru ca nu are cine sa mai cumpere marfurile. Puterea de cumparare a scazut sau a fost redusa prin politici de austeritate incit salariatii (de la stat sau de la privat) nu mai pot cumpara bunuri de folosinta indelungata ci doar strictul necesar traiului zilnic.

Si s-ar putea ca acesta sa nu fie finalul. Perpetuarea crizei si refuzul redistribuirii bogatiei duc la disparitia statului social. Iar locul acestuia il poate lua o anarhie si/sau un stat totalitar care va veni cu promisiunea combaterii anarhiei.

16 COMENTARII

  1. Sa fie bine inteles – orice om normal accepta clasele sociale si va intelege ca exista unii inidiviz bogati, care nu neaparat sunt extrem de inteligenti sau de harnici. In al doilea rand, este gresit sa vorbim despre asa-zusa globalizare. Ca de fapt, daca un miliardar american are diaree, pe baba Veta de la Racaciuni o s-o afecteze in sensul ca saraca, nu-i mai macaie vaca in grajd. Problema este ca noi, romanii, aici la noi, ne meritam soarta. Am fost in multe tari din Europa – atat din UE cat si dinafara UE. Daca unii si-au negociat pozitia in UE, Romania este efectiv pielea pulii. Zero. Nimic. Gaura. Maro. Ce bani vin, chipurile, din UE sunt castigati inzecit de UE prin faptul ca ne-au transformat intr=o tara de consum. Nu mai producem nimic, iar balanta comertului exterior este cu minus 7 miliarde de euro anul acesta, suma enorma pentru o tara care avea, totusi, infrastructura si populatia necesare sa creasca din exporturi.
    Culmea, suntem insa cel mai entuziast membru al UE, adica populatia – rertardata in mod cert – a tarii este in mkare mahoritate de acord cu prezenta noastra in acest sistem. Sistem de care beneficiaza doar cei bogati din Romania. Nu cei saraci. Ce avantaj are omul de rand de la UE ? Aud ? Incepand de la tigarile care la urma urmei, or fi ele nocive, dar sunt si ele o placere intr-o viata chinuita – tigari care la noi costa 3 euro iar in non-UE un singur euro, si sfarsind cu alimentele, totul este scump si de calitate proasta.
    Problema continua – in Romania nu exista stanga politica. Ne-am tampit total, confundand socialismul si comunismul cu niste chestii nocive. Ele sunt nocive daca exista NUMAI ele, insa altfel sunt esentiale pentru a echilibra comportamentul politic. Este vorba despre o contrabalansare a fortelor, nu poti pune pe un taler doar partide de dreapta, ca la noi, si sa ai pretentia ca omul de rand o va duce mai bine.
    Culmea, asa-numitii socialisti romani sunt de fapt niste impostori care, de la inaltimea gipanelor si vilelor luxoase racnesc ca poporul moare de foame. La fel si sindicalistii, sefii lor, niste javre care sug si nu fac nimic pentru cei pe care-i reprezinta.
    La nivel individual, e putina lume multumita. Stiu patroni bazati care il injura pe Basescu, insa atata vreme cat starea de cocosat, de larva, de vierme nu produce coagularea unei forte conduse de intelectuali integri si sa ma ierte Dumnezeu, destul de saraci ca sa inteleaga ce inseamna sa fii sarac desi ai carte sau muncesti zi lumina, aceasta tara se va scufunda intr-o dictatura a unor avortoni care au produs o criza, care mentin povestea cu criza, care vor prospera pe cadavrele unui popor pauperizat si analfebetizat. Cu siguranta, intr=o buna zi se va ajunfe la capatul randarii, pentru ca dreapta nu stie unde sa se opreasca din mojicia cu care striveste un popor, si atunci este posibil sa se intoarca anii 50, cand un capitalism romanesc iarasi dezechilibrat si criminal a fost inlocuit prin alt sistem criminal, in care zei bogati au fost arestati si dusi la sapat canale. Nedreptatea atrage nedreptate. Este posibil ca fenomenul sa apara si in state occidentale, vezi ce se intampla acum in Anglia, si asta din cauza unor bancheri inconstienti si a unor lachei politici gen Basescu, care nu pricep ca scopul unei tari nu este de a supravietui in conditiile in care oamenii mor. Asta se intampla in timp de razboi, nu pe timp de pace. Scopul vietii noastre nu este de a ne sacrifica, ci de a trai normal, decent, indiferent ca facem asta aici sau la mama naibii. Dar daca tot suntem aici, este corect sa traimi si aici decent, iar daca alde Basescu crede ca are dreptul sa salveze, chipurile, Romania, cu pretul suferintei interminabile a unui popor intreg, el greseste fundamental. Deviza lui a fost “SA TRAITI BINE”. Nu sa supravietuiti bine sau sa muriti bine. Si nici sa traiti prost, ca sa traiasca Romania (LUI BASESCU) bine.

  2. Razvan – poti sa ne explici si noua mecanismul prin care banii sint transferati din buzunarul saracului in buzunarul bogatului? Ai descris prima parte – banii sint luati din buzunarul saracului prin impozitare excesiva, salarii mici si micsorarea nivelului de trai.

    Dar nu ai descris ce se intimpla dupa aia. Cum ajung banii in buzunarul bogatului? Eu am o alta teorie despre unde ajung banii, de aia sint curios sa stiu parerea ta.

    Numai de bine.

  3. Jean, e simplu: prin scaderea salariilor care determina cresterea profitului. Asta ar fi varianta soft. Varianta hard este ceea ce se intampla in zilele noastre: crearea panicii care determina cresterea dobanzilor cu care este imprumutata o tara. Ca un bulgare de zapada, cresterea dobanzii determina masuri de austeritate care, la randul lor, determina miscari sociale iar acestea determina panica pe “piete” si, deci, o noua crestere a dobanzilor.

  4. In lumea de azi, putine lucruri sunt ceea ce par. Nu are legatura directa cu subiectul, dar are o legatura cu tot ce se intampla in lume – si anume incidentul de acum cateva zile, cand un elicopter american a fost doborat de talibani. Cine era in elicopter ?…
    Si de aici, utilizati putin logica, dar nu aia oficiala. Eventual, faceti o mica conexiune cu Fahrenheit 9/11.
    Cred ca singura treaba pe care Dumnezeu sau natura au facut-o absolut perfect se numeste MOARTEA. Indiferent cine esti si cum esti, tot acolo ajungi.
    Deocamdata 🙂

  5. Răzvan, lucrurile nu sunt chiar aşa. Banii aceia chiar au dispărut, nu au intrat în nici un buzunar. Numai că practic, n-au existat niciodată.
    Gândeşte-te la următoarea analogie. În 2008, apartamentul meu valora 100.000 de euro. Azi, probabil că în jur de 50,000. Se cheamă că eu sunt “mai sărac” cu 50.000 de euro. Bani care au dispărut, nu au intrat la nimeni în buzunar fiindcă eu nu am vândut acel apartament. Cam la fel este şi la bursă. Acţiuni care ieri valorau 10 euro, azi valorează 5. La modul practic, nu este foarte relevant decât în măsura în care posesorul lor chiar le vinde şi acceptă pierderea. Dacă nu le vinde, mâine pot valora 7 euro sau doar 2. Sau 15… Dacă acţiunile unei firme scad foarte mult, aceasta poate opta să se retragă de la bursă (sau doar de la tranzacţionare). De multă vreme între preţul acţiunilor şi valoarea efectivă a companiei este o prăpastie. Gândeşte-te la baloane ca Facebook care pe bursă valorează zeci de miliarde dar ele abia scot bani să-şi plătească salariile. Comparat cu o firmă ca Ford, de exemplu, unde valoarea acţiunilor este aproape de 3 ori mai mică decât cifra de afaceri anuală.

  6. Eu mă refeream la:

    Doar ca acei bani despre care se vorbeste atit de mult nu dispar in neant, ci se transforma in cistiguri pentru un grup extrem de restrins de persoane.

    Sunt bani care au existat cam în aceeaşi măsură în care au existat şi cei 100.000 de euro ai apartamentului meu.

    Pe panică se pot face bani frumoşi, tehnica nu este nouă, doar scara este nemaivăzută, profitând de globalizare şi expansiunea mass-media care amplifică isteria mai mult sau mai puţin interesat (şi aici nu mă refer la mass-media românească, destul de puţin preocupată de ce se întâmplă afară). Nu este exclus ca evenimente precum cele din Marea Britanie sau Grecia să fie discret încurajate conform modelului deja verificat al revoluţiei române. Desigur, nu în ideea răstunării unui regim, ci a amplificării panicii şi/sau justificării unor măsuri altfel greu de înghiţit de populaţia majoritară.

  7. @Cristian Banu, uite, ma gandesc la un exemplu: Fed creeaza moneda imprumantand Bank of America, de ex., cu de sase ori capitalul acesteia. Banca imprumuta banii la firme si persoane fizice care cumpara derivate ajunse la pragul maxim. Cel care vinde derivatele incaseaza niste bani care exista desi ei sunt creati artificial, ramanand ca fraierii care au cumparat sa se descurce cum vor putea cu banca.

    Evident, fraierii dau faliment si nu pot plati imprumuturile, Bank of America are probleme mari pentru ca nu mai are cine sa-i inapoieze creditele acordate iar derivatele cu care, eventual, girasera nu mai valoreaza nici 1 la suta.

    Astfel, niste bani care nu existau au ajuns in conturile unor tipi in timp ce alti tipi, care n-au nici o legatura vor trebui sa plateasca pentru a salva Bank of America de faliment.

  8. Toate bune si frumoase, doar ca ai uitat de pensii, asistenta sanitara gratuita, medicamente compensate, scolarizare gratuta, ajutoare de somaj, ajutoare sociale, ajutoare de incalzire, subventie la transportul in comun, ajutor de inmormantare, ajutor de ajutor, salariile bugetarilor care stau degeaba, etc.

    Acolo sunt banii, nu unde crezi tu. Saracii saracesc si mai mult prin impozite si taxe URIASE, pentru ca statele sa risipeasca banii pe fundul lenesilor. Nu e vorba ca bogatii s-au saturat sa imparta cu saracii, ci saracii s-au saturat sa fie saraciti si mai mult de lenesi. Cam asta e statul tau social, caruia ii doresc sa-i fie ţărâna cât mai grea.

  9. @BladHaund, da, cunosc teza asta. E veche de vreo 300 de ani: saracii sunt saraci pentru ca sunt lenesi. Teoria a aparut doar ca sa-i gratieze moral pe landlorzii care “eliberasera” iobagii pentru ca lana oilor era platita mai bine de manufacturi decat graul cultivat de tarani pe mosii.

    Vezi tu, incerci sa inoculezi ideea ca totul e gratuit: asistenta sanitara, ajutorul de somaj sau “salariile bugetarilor care stau degeaba”. Desi stii la fel de bine ca mine ca acestea nu cad din cer: pentru asistenta sanitara gratuita si medicamentele compensate se platesc contributii iar ajutorul de somaj este sustinut tot de cei care-l primesc. Cat despre bugetarii care stau degeaba…

    Da, am vazut ca urasti statul si sustii “statul minimal”. Sa fii sanatos si sa dea Domnul sa traiesti pana la adanci batrneti neatins de cutitul vreunui revoltat.

  10. Sint Jean.

    Varianta soft – salarii mai mici. La nivel micro, merge (patronul companiei X sau Y sau Z isi mentine aceleasi vinzari si are profit mai mare din cauza ca taie salarii si tine oamenii dupa program). La nivel macro, nu merge pentru ca daca toate companiile taie salarii nu e cine sa cumpere si sa mentina vinzarile la compania X sau Y sau Z. In cazul asta o sa fie niste bogatani care fac bani, si niste bogatani care pierd.

    Varianta hard – bogatii fac bani din cresterea dobinzii. Asta pina cind guvernul le zice bogatanilor ca nu mai platesc datoria (s-a intimplat in Islanda. Sint sigur ca o sa se intimple si in Grecia, si bogatanii aia care acuma incaseaza o dobinda mare o sa piarda mult).

    Nu ai zis unde se duc banii din taxele pe care le incaseaza guvernul. Daca se duc la plata datoriei atunci vezi paragraful de mai sus.