Multă lume a rămas convinsă că apa în Bacău a fost oprită doar că să-i enerveze pe ei; că dacă ar fi fost competenți, cei de la compania de apă și/sau Primărie, ar fi putut face ce aveau nevoie să facă și fără să oprească apa sau, cel puțin, puteau s-o oprească altă dată. Nu contează când, dar nu acum.

Am întâlnit o mulțime de oameni revoltați care nu acceptau în ruptul capului explicația oficială cum că e vorba de o conducta care are nevoie să fie fixată.

Nu, domnule, nu mă interesează ce este, eu vreau să fie apă!

Situația poate fi extrapolată la nivelul întregii societăți; românii nu mai acceptă să iasă din zona de confort în care au intrat, nici măcar dacă sistemele care le asigură confortul au nevoie de reparații sau mentenanță.

De fapt, românii nici nu mai acceptă că un sistem ar putea suferi o avarie.

Exemplul cel mai la îndemână este cel cu deszăpezirea, când, în mijlocul unei furtuni de zăpadă, concetățeanul nostru se revoltă împotriva autorităților pentru că el nu are asfaltul negru că să poată merge cu mașina la mall sau la părinții de la țară.

Dar situația este similară și în cazul unei avarii la liniile electrice, la sistemul de termoficare, la conducta de apă.

Viața modernă presupune ca o serie de sisteme care ne asigură confortul să funcționeze bine. Dar un sistem este format din subsisteme și e de ajuns ca unul dintre aceste subsisteme să colapseze, pentru ca întreg sistemul să cadă.

Pentru că, nu-i așa?, piesele unui organism pot funcționa doar împreună.

Orășeanul, mai ales, este dependent de funcționarea tuturor pieselor unui angrenaj în viața de zi cu zi.

La țară, cetățeanul se încălzește la sobă, nu depinde decât de lemnele cumpărate.

La oraș, chiar dacă locatarul și-a plătit căldura, poate să stea în frig pentru că alții au datorii la furnizorul de căldură. Sau s-a spart o conductă. Sau nu este apă rece care să fie încălzită. Sau nu este gaz pentru că firma de termoficare nu și-a plătit factura.

Dacă analizăm apa rece, lipsa acesteia se poate datora unei avarii, consumului mai mare decât capacitatea de furnizare, unei intervenții pentru remedierea unei defecțiuni. O defecțiune poate fi cauzată de o eroare umană, de o calamitate naturală ori de faptul că administrația nu a realizat o investiție absolut necesară.

În țările civilizate, când se produce o defecțiune a unui sistem, lumea nu se dă cu fundul de pământ, ci caută soluții. Pe termen scurt, să fie ajutați cei care suferă cel mai mult, pe termen lung, să se preîntâmpine repetarea defecțiunii.

La noi, însă, țara lui „da’ de ce să dau cu var?”, începem să ne înjurăm unii pe alții, considerând că ni se cuvine totul fără să oferim nimic.

Iar unii politicieni, de pe margine, încurajează răzmerița sperând să câștige ceva capital electoral.

Sau, dacă nu pot câștiga, măcar să piardă ceilalți câte ceva.