Nimic despre Stalingrad

S-au împlinit, zilele trecute, trei sferturi de veac de la cel mai mare dezastru militar al vremurilor moderne suferit de țara noastră, fără ca acest trist eveniment să fi fost în vreun fel sau altul comemorat. Peste 150.000 de români au murit, au fost răniți sau au dispărut în luptele de la Stalingrad, iar noi, astăzi, cu toată rusofobia care ne este insuflată de propagandă, nu am găsit de cuviință să ne amintim de ei.

Pentru că dacă am fi deschis o discuție referitoare la decimarea celor două armate române în bătăliile din iarna lui ’42-’43 ar fi trebuit să constatăm niște adevăruri dureroase referitoare la acele vremuri, dar și la maniera în care repetăm aceleași greșeli în zilele noastre.

Ca și astăzi, Armata era slab echipată și slab aprovizionată. Aliniamentul pe care l-au primit pentru a-l apăra era prea mare pentru forțele de care dispuneau românii. Ne lipseau armele anti-tanc și artileria grea. Aprovizionarea, de care răspundea aliatul strategic german, a fost mai mult decât deficitară, nemții preferând să-și hrănească trupele proprii care luptau chiar în oraș. Moralul trupei era la pământ pentru că soldații nu înțelegeau ce caută în stepa calmuca, în ciuda propagandei oficiale care încercase să-i convingă că drumul spre Ardealul de Nord trece prin Rusia, fiind, deci, necesară înfrângerea URSS pentru ca România să-și primească înapoi teritoriul cedat Ungariei.

Revenind la zilele noastre, este extrem de interesant dezinteresul cu care a fost tratată această tristă aniversare. Dacă ne amintim, anul trecut, a izbucnit un foarte vocal scandal din cauza înmormântării osemintelor unor militari români în Rusia. De data asta nici politicienii, nici așa-zisa societate civilă, nici măcar istoricii nu au găsit de cuviință să deschidă subiectul. Totuși, pierderile de la Stalingrad – Cotul Donului sunt comparabile cu pierderile înregistrate de Armata Română în toată campania din Vest, din Ungaria până în Cehoslovacia.

Despre așa ceva este absolut necesar să se vorbească pentru că, până la urmă, trebuie să învățăm să nu mai repetăm greșelile trecutului.

LĂSAȚI UN MESAJ