O problemă fără necunoscute nu mai este o problemă

O treime dintre elevii care au participat la Simularea Evaluării Naționale nu au reușit să ia măcar un 5. Asta în condițiile în care matematica de gimnaziu este una extrem de ușoară, nici nu se compară cu ceea ce se predă la liceu. Fracții, geometrie, puțină algebră, ecuații de gradul doi.

Chestiuni simple care se pot învața la clasă, fără pregătire specială. Dar pentru aceste probleme „simple” este nevoie de niște lucruri. De o gândire abstractă, de foarte multă logică, de capacitatea de a extrapola. Mai trebuie inteligență, creativitate și concentrare. Or, elevii noștri nu mai au așa ceva.

Realitatea la care sunt conectați este total diferită. Oricât de buni ar fi profesorii care predau, nu se va putea trece niciodată peste principiul GIGO – Garbage In, Garbage Out (gunoi intră, gunoi iese). Cu tot respectul, dar asta este. Degeaba se încearcă mascarea situației după explicații savante de genul „copiii sunt niște genii, dar sistemul educațional îi prostește, le distruge creativitatea”.

Adevărul este că, deși sistemul nostru educațional nu este în nici un caz un model, elevii din ziua de azi sunt tot mai puțin interesați de educația oferită. Într-adevăr, copiii de acum au acces la o tehnologie pe care părinții sau bunicii lor nu o aveau; dar asta nu-i face mai înțelepți pentru că nu folosesc accesul la informație ca să învețe. Mai mult, deoarece au refuzat baza educațională oferită de școală, elevii ultimului deceniu au devenit victime ale intoxicării informaționale, luând de bun orice li se spune.

Revenind la problemă, matematica nu este numai despre cifre și probleme abstracte; matematica are rolul de a dezvolta gândirea unui copil, învățându-l să nu se mai teamă de necunoscut, să privească în spațiu, să vadă ordinea lucrurilor.

Și reiau aici o idee mai veche: școala nu prestează servicii pentru angajatori, nu are ca scop pregătirea de forță de muncă; scopul școlii trebuie să fie educația, în sensul formării unor cetățeni capabili să înțeleagă lumea în care trăiesc și să ia decizii în conformitate cu interesele lor, nu ale altora.

În definitiv, democrația participativă nu are sens decât într-o societate educată; altfel nu e decât o piesă proastă de teatru.

LĂSAȚI UN MESAJ