Nimic nu e ceea ce pare

33

Purtătorul de cuvânt al campaniei lui Vladimir Putin, Andrei Kondrașov, a mulțumit premierului britanic, Theresa May, pentru că a determinat creșterea participării la urne la votul de duminică. El a afirmat că prezența a fost cu 8-10% mai mare decât era de așteptat și a mulțumit Marii Britanii pentru că a demonstrat din nou că nu înțelege mentalitatea rușilor.

Evident Kondrașov se referă la povestea otrăvirii fostului spion rus. O poveste care prezintă numeroase semne de întrebare pe care autoritățile britanice nu au încercat să le clarifice. Astfel, deși Scotland Yard spune că ancheta ar putea dura luni întregi, premierul a dat un ultimatum de 24 de ore Rusiei pentru a recunoaște că a pus la cale otrăvirea fostului agent dublu. Mai mult, legislația internațională prevede crearea unei comisii de investigație, fiind vorba de o acuzație de utilizare a armelor chimice. Dar Marea Britanie a refuzat să ofere orice mostră care să poată fi analizată pentru a se demonstra sau nu acuzația că fabricantul gazului este Rusia.

Acest refuz a dat apă la moară rușilor, care reamintesc faptul că și ancheta morții lui Alexander Litvinenko, despre care s-a spus că ar fi fost iradiat mortal tot de Moscova, a fost blocată de… Theresa May, pe vremea respectivă ministru de interne, care ar fi securizat o serie de probe sub pretextul siguranței naționale. Nu în ultimul rând, o serie de comentatori se întreabă de ce, dacă ar fi vrut eliminarea fostului spion, rușii au utilizat o astfel de armă, oarecum nesigură și care cere măsuri de protecție speciale în utilizare, în loc să apeleze la o eliminare mai puțin spectaculoasă. Povestea amintește, însă, și de episodul jenant al armelor nucleare ale lui Saddam Hussein, când britanicii și americanii se jurau că ele există și care nu au fost găsite nici după 15 ani.

Dar, dacă așa ar sta lucrurile, de ce s-a utilizat acest narativ, ce are Anglia de împărțit cu Rusia? În primul rând, Brexitul se anunță a fi unul dureros pentru Londra. UE nu a dorit să facă nici o concesie și companii importante părăsesc Regatul Unit. Dar de plecat vor să plece și miliardarii ruși care dețin active importante în Anglia. Acuzând Rusia, se poate ajunge la înghețarea activelor rusești, mai ales ale „oligarhilor”, împiedicând evaporarea lor către țări mai prietenoase. Sau ar putea fi sensibilă problema gazelor; iarna aceasta a lovit rău Marea Britanie care importă gaz lichefiat (și) din Rusia, însă SUA doresc să devină un jucător important pe această piață.

Poate nu e deloc întâmplător faptul că premierul Theresa May a anunțat chiar în timpul investigației referitoare la otrăvirea lui Sergei Skripal că „în privința aprovizionării cu gaz, ne uităm la alte țări”. Chiar în aceeași zi, informează Financial Times, vasul Gemmata, cu o capacitate de 136.600 de metri cubi de gaz lichefiat extras din SUA pentru Asia și-a schimbat cursul în mijlocul Oceanului Atlantic și se îndreaptă acum spre Anglia.

Spre comparație, din cele șase vase care au adus gaz anul acesta în Marea Britanie, trei au fost rusești și se presupune că au adus gaz de la nouă facilitate de extracție de la Yamal, din Siberia. SUA nu își ascund intenția de a concura Rusia pe piața gazelor din Europa iar creșterea prețului pentru acest produs în Anglia poate fi un argument hotărâtor pentru a cuceri un cap de pod.