Cauza si efect

24

O companie de confectii care realizeaza produse de lux pentru piata externa a solicitat o intalnire la Prefectura cu primarii din comunele din jurul Bacaului pentru a le prezenta acestora oferta de locuri de munca si pentru ca acestia sa o prezinte, mai departe, locuitorilor din satele pe care le pastoresc.

Compania respectiva plateste foarte bine comparativ cu ceea ce se castiga in industrie si, totusi, nu gaseste personal.

Sa ne amintim ca acum 10 ani, Bacaul duduia de firme de confectii, mii de femei cocosandu-se 10-12 ore pe zi la masinile de cusut.
Cum s-a ajuns in situatia in care nu mai exista forta de munca pentru industria confectiilor?

Cred ca stiti raspunsul. De ani de zile tot scriu si eu pe tema asta.

Culmea este ca explicatia este in primele pagini din orice carte de economie politica. Legea cererii si a ofertei este cat se poate de clara.

Lucratorii din confectii au rabdat salariile extrem de mici si conditiile de munca pana cand s-au deschis granitele. Au plecat la diferite munci mult mai bine platite in Italia, Spania sau Anglia si nu s-au mai uitat inapoi.

In tara, patronii de fabrici au continuat sa tina salariile jos cu gandul ca treaba va merge in continuare la fel. N-a mers.

Logica economica ne spune ca atata vreme cat oferta de forta de munca e mica, pretul muncii trebuie sa creasca. Pai ia sa ne uitam la cirese, de exemplu: cata vreme oferta a fost mica, pretul lor a fost foarte mare. In mod similar, ne spune economia capitalista, ar trebui sa se intample si cu salariile. Dar nu se intampla. Rezultatul este la fel de logic: nu exista oferta de forta de munca.

E drept, compania respectiva a plusat, dar potentialii salariati considera ca oferta e tot prea mica in raport cu potentialul castig oferit de un loc de munca din strainatate. Pana la urma, e destul de greu sa accepti sa muncesti o luna si sa fii platit doar cu jumatate din pretul unei singure geci.