Cum sună viitorul?

Mai ține minte cineva ce forfota era acum vreo 10 ani când începuseră să apară blogurile și ce dezastru se prognoza pentru presa aflată în situația de a fi înlocuită? Cu ce detașare vorbeau unii bloggeri despre „pișcotarii” din media tradițională, despre manipulările, minciunile și propaganda reporterilor? Despre cum vor informa ei mai bine și mai echidistant și cum îi vor înlocui pe ziariști…

Ce s-a ales din toate astea? Presa a decăzut atât ca tiraj, cât și în calitate. Nu numai la noi, ci peste tot în lume. Dar blogurile nu au înlocuit media tradițională decât într-o măsură infimă. Unii jurnaliști și-au făcut bloguri, unii bloggeri au ajuns jurnaliști. Bloggerii au început să copieze stilul presei pe care o desconsideră, ba chiar și proastele obiceiuri pe care le criticaseră.

Pentru că și peste ei a venit schimbarea. Până la urmă, blogul era tot o formă clasică de comunicare, doar că mai puțin costisitoare și mai independentă. Dar tot unidirecțională era: de la autor la cititor, cu feed-back, evident. Dar feed-back-ul se instalase și în media tradițională, care a permis comentarea articolelor, notarea lor.

Rețelele sociale au schimbat datele problemei pentru că ofereau posibilitatea oricărui cititor să fie și autor. Oricine putea scrie un articol (sau să posteze o fotografie, un video, un fișier audio etc) și articolul să ajungă la mii sau la sute de mii de alți cititori.

Consumatorul de știri devine în egală măsură producătorul știrilor. Pe lângă aceștia, se creează lanțurile de distribuție a informațiilor – grupurile de pe rețelele sociale. Se schimbă relațiile de putere. Un jurnalist care publică o știre pe un site web are nevoie de acceptul cititorilor ca să o distribuie (share) și al proprietarilor de grupuri. Userii cu mulți followers sau proprietarii de grupuri cu mulți membri devin moguli media și pot să decidă dacă promovează sau nu o postare. Pot fi convinși (financiar) să promoveze sau să nu promoveze o știre.

Rețeaua are și ea propriile politici financiare sau sociale. Îi dai bani, distribuie știrea, nu dai, știrea va fi văzută de o proporție foarte mică din abonați. Trebuie să ai grijă și ce scrii, pentru că te poți trezi suspendat sau eliminat pe motiv de port ilegal de șapcă.

Dar, cel mai important, știrile sunt tot mai puțin verificate. Și, ce e mai tragic, există consecințe: o știre falsă poate duce la crime. Un exemplu absolut șocant: în septembrie trecut, într-un orășel din provincia sud-africană Kwazulu-Natal, doi bărbați au fost uciși de o gloată furioasă care fusese informată că străinii vin în zonă să fure copii. Unul dintre bărbați avea în grijă un copil cu probleme mentale care a început să țipe. Trecătorii au concluzionat că e un răpitor de copii și l-au luat la bătaie și pe el, și pe un alt bărbat care încercase să-i ia apărarea.