Neputința de a conduce

Vorbeam, ieri, despre lipsa oricărei posibilități a românilor de a-și administra țara. Nu pentru că nu ar vrea, nu pentru că ar fi prea proști să o facă, ci pentru că există o sumă de interese externe sau interne care blochează acțiunile oricărui Guvern. O să iau în discuție, astăzi, doar un caz extrem de simplu și, aparent, banal: scandalul manualelor unice.

Sunt pentru manualul unic și îmi bazez această idee pe simplul fapt că zeci de ani învățământul din România a utilizat un singur manual și nu s-a dovedit a fi o idee greșită; din contra, astăzi vorbim de acele vremi ca despre un vârf devenit de neatins pentru educația națională. Guvernul a încercat să scurtcircuiteze interesele financiare ale unei adevărate mafii a manualelor alternative. O mafie care se îmbogățește an de an fără că acest lucru să stârnească interesul organelor de cercetare penală și fără să provoace indignarea elitelor noastre intelectuale, altminteri degrab varsatoare de interjecții când este vorba despre afaceri cu statul. Cum spuneam, Guvernul a încercat să reintroducă manualul unic.

Ce a ieșit? Un caz de manual pentru maniera în care Capitalul, atunci când se simte amenințat, știe să reacționeze. Și au fost reacții pe mai multe planuri: “elitele” noastre intelectuale, dependențe de edituri, au luat poziție și au înfierat ideea manualului unic, politicienii din Opoziție au sărit, că de obicei, la jugulara Guvernului iar creatorii de manuale au boicotat, fără îndoială la comanda editurilor, concursurile de proiecte organizate de Ministerul Educației.

Rezultatul a fost că îmbățoșeala Guvernului s-a fâsâit și Ministerul Eduicatiei a fost nevoit să ridice steagul alb. Capitalul a învins, încă o dată. Părinții elevilor vor plăti din nou sume imense pentru manuale care se schimbă și se sucesc în funcție de interese an de an, unele dintre manuale, după spusele unor profesori, nefiind bune de nimic.