Ajutor umanitar?

Sunteți, probabil, la curent cu evoluția situației din Venezuela, unde SUA au anunțat că vor neapărat să trimită mii de tone de „ajutoare umanitare”. Venezuela se află de ani de zile sub un embargo impus de Statele Unite; astăzi, când situația umanitară este cât se poate de delicată, Washingtonul ne spune că nu mai poate de mila săracilor venezueleni care nu mai au mâncare și medicamente din cauza unui embargo impus tot de el. Vi se pare că ar fi o mică ipocrizie? Stați să o vedeți pe cea mare!

Anunțul SUA de livrare a ajutoarelor umanitare a fost urmat de refuzul guvernului oficial care consideră că, prin intermediul acestor transporturi, americanii vor, de fapt, să livreze arme Opoziției. SUA se declară ultragiată iar presa occidentală face spume numindu-l „criminal” pe președintele Maduro.

Dar, dacă ne forțăm puțin memoria, ne amintim că, acum câțiva ani, SUA s-a împotrivit trimiterii de către Rusia a ajutoarelor umanitare către regiunile separatiste Donețk și Lugansk. În mod similar, americanii au spus că, de fapt, rușii trimit armament, nu hrană și medicamente. Și în ziua de astăzi a rămas legenda că în camioanele cu ajutoare au fost arme și nu ajutoare umanitare.

Pentru că președintele Maduro refuză să accepte ajutoarele americane (le-a accentat, însă, pe cele chinezești), propaganda încearcă să-l portretizeze ca pe un criminal însetat de sânge care nu vrea ca poporul să primească sprijin. E imposibil să nu fi văzut o fotografie publicată de presa occidentală cu un punct de frontieră blocat de niște remorci de TIR puse de-a curmezișul celor trei benzi duble de circulație, explicația oferită fiind că autoritățile din Venezuela au blocat granița pentru a nu permite intrarea ajutoarelor.

Ceea ce ni se ascunde este, însă, faptul că acel punct de frontieră nu a fost deschis niciodată deoarece lucrările de infrastructură nu au fost finalizate în partea cealaltă, în Columbia. Cam asta e cu propaganda, că dacă mai vorbesc și despre președintele autoproclamat de care nu a auzit nimeni până acum câteva săptămâni, ne prinde ziua de mâine…