Prea multă gălăgie!

Nu este zi în care să nu aflăm câte un breaking news de o tragedie fără precedent: Guvernul a făcut aia, nu a făcut aia, Cutărescu a spus că…, Xulescu a amenințat că…, și așa mai departe.

De obicei, în câteva ore, toate aceste știri se dezumflă iar cine este interesat poate afla ce se ascunde în spatele declarațiilor sforăitoare ale unor lideri politici, vuvuzele din presă de propagandă sau ale unor băieți și fetițe din ONG-urile cu ascunse implicări politice. Ne petrecem săptămâna dintr-o tragedie în alta, ne sare inima mereu, trăim în tensiune și devenim agitați.

De fapt, ăsta este și scopul: să nu mai avem timp să analizăm ceea ce ni se spune; să devenim niște roboți ușor de programat, numai buni să voteze și să se isterizeze. Nici cei de la Putere și nici cei din Opoziție nu au vreun interes să lămurească lucrurile; la cum merge treaba, isteria este cel mai bun agent electoral.

PSD nu are nici un interes să separe apele, să lămurească cum stă treaba cu intervențiile neconstituționale ale președintelui în afacerile Guvernului; pentru social-democrați, Iohannis este cel mai bun agent electoral și, totodată, cea mai bună scuză: «noi am fi vrut dar n-a vrut el».

Pentru partidele din Opoziție, asediul permanent al Guvernului a devenit un modus vivendi, o scuză pentru faptul că nu produc nicio alternativă viabilă la oferta Executivului: «noi nu putem creiona niciun program câtă vreme Puterea ne calcă în picioare și distruge țara»… Și rămânem într-un blocaj permanent care nu aduce nimic bun, doar, poate, voturi pentru unii și pentru alții.

Agenda publică este confiscată de clovneriile electorale în vreme ce adevărata agendă, cea care conține preocupările cetățeanului, este ascunsă cu grijă sub circul ieftin servit de dimineață până seara. Este perioada în care se poate observa cel mai bine existența celor două Românii: cea a lor, a grupărilor de mafie politică – politicieni, ONG-iști, «jurnaliști» – și cea a restului cetățenilor care își umplu timpul privind grețoasele piruete electorale ale așa-zișilor politicieni.