Vrem mai mult cu cât mai puțin

Nu cred să existe cetățean mai gingaș decât românul în toată Europa. Veșnic nemulțumit, românul se supără și când i se dă pe motiv că nu i s-a dat destul, ca să nu mai vorbim de atunci când i se ia. Deși, aici discuția este cu asterisc: dacă vecinului i se ia mai mult, românul se declară mulțumit.

Nu trăim în cea mai bună dintre lumile posibile, nici în cea mai bună societate din câte există; ba, aș putea spune că am ajuns într-un moment al existenței noastre ca națiune când suntem mai fragili decât oricând. Statul se descompune în aplauzele uliței, autoritatea, atâta câtă mai este, se duce dracului.

Infrastructura este la pământ pentru că Statul a fost despodobit de toate atribuțiunile și puterile sale: nu mai are nici capacitatea de a produce venituri, nici de a proiecta și construi și nici măcar de a controla ceea ce se mai construiește și de a pedepsi pe cei care îi iau banii de pomană.

Cetățeanul care a cerut și aplaudat disoluția Statului se declară acum nemulțumit că Statul, care nu mai există decât cu numele nu mai face ceea ce ar fi trebuit să facă. Iar când fantoma vreunei autorități publice mai încearcă să facă, cetățeanul se declara nemulțumit din nou. Dacă se peticește, de ce se peticește, că el vrea covor asfaltic; dacă se repară, de ce se repară, el vrea să se pună un lucru nou-nouț. Fără să-și pună problema că Statul nu mai are posibilitatea de a face mai mult deoarece el, cetățeanul, prin votul acordat, a decis distrugerea capacității adminitrative și transferul către sistemul privat a capacității de construcție a Statului.

Înainte de 1990, Statul era cel care proiecta, construia și întreținea străzile; astăzi, el e doar cel care finanțează dar nu mai are voie să facă nimic altceva deoarece ideologia neoliberală a decis că de asta trebuie să se ocupe sistemul privat. Dar sistemul privat demonstrează de ani de zile că nu vrea sau nu poate să facă; autostrăzi care se prăbușesc sau care nu sunt construite deși finanțarea este asigurată, șosele de centură lăsate de izbeliște, mii de proiecte și studii făcute de mântuială, dar pentru care s-au plătit bani buni…

Și cine decontează aceste probleme? Tot Statul, evident, pentru că sistemul privat are avocați și formatori de opinie pe statul de plată care ne explică, doct, cum stă treaba. Să luăm doar câteva exemple din Bacău: șoseaua de centură, abandonată de firma din Turcia care a câștigat licitația, spitalul municipal, cu construcția blocată după ce firma care-l construia a intrat în insolvență, Sala Polivalentă din cartierul CFR care a rămas la nivelul de groapă după ce firma poloneză care a câștigat licitația a declarat că are probleme financiare…

Pentru toate aceste investiții, Statul alocase bani, nu-l putem blama că nu și-a dat interesul. Și atunci?! Câtă vreme nu vom conștientiza adevăratele cauze ale problemelor, vom rămâne să urlăm lozinci pe străzi…