O negociere ciudată

Dacă politica înseamnă arta compromisului și o negociere continuă, politicienii noștri nu au aflat încă.

Desigur, când este vorba despre interesele lor, toți își dau mâna și colaborează la modificarea unor legi deranjante, la impunerea unora noi care să-i avantajeze sau să-și împartă unii altora privilegii.

Când, însă, este vorba despre interesele comunităților, politicienii – parlamentari, primari sau consilieri locali – își amintesc brusc de faptul că sunt despărțiți ideologic de ceilalți și nu pot să voteze proiectele propuse de ei.

Sunt multe localități în care alegerile locale nu au desemnat câștigători absoluți; pentru a fi guvernate este nevoie de votul tuturor partidelor, mai ales în ceea ce privește deciziile care se iau cu privire la bugete și unde e nevoie de două treimi din voturi.

Într-o țară normală, cu oameni politici normali, ancorați în realitate, acest gen de vot se pregătește din timp, prin negociere. O negociere de tip realist, în care forțele aflate la Putere știu că au nevoie de votul celorlalți și sunt dispuse să cedeze în anumite puncte pentru ca să obțină votul iar cei din Opoziție știu că dispun de voturi puține și nu cer Luna de pe cer în schimb.

La noi, însă, din start, cele două forțe se poziționează antagonic. Nu negociază, mai ales că șefii de la București le interzic celor din Opoziție să colaboreze cu Puterea sub sancțiunea eliminării din partid.

E și aici o paranoia dezvoltată la nivel central, în care orice politician din Opoziție care îndrăznește să fie de acord cu o idee izvorâtă de la partidul aflat la Putere, ba și s-o mai sprijine, e acuzat de trădare.

Pentru politicienii de la București, nu există cale de mijloc, nu există colaborare pentru realizarea unui bine comun; există ori ei, ori ceilalți. Nu contează dacă prin această antagonizare se distruge viitorul unei localități.

De cealaltă parte, s-a dezvoltat o ideologie similară: că dacă se află la Putere, un partid trebuie să aibă totul. Și refuză orice idee venită de la Opoziție.

Nebunia a ajuns atât de departe încât a trecut de faza blocajelor, când unii votau împotriva proiectelor celorlalți ca să spună după aceea că ăia nu fac nimic.

Lupta a evoluat, bătălia politică dându-se acum nu cu argumente, ci cu plângeri penale pentru că unii politicieni nu pot depăși stadiul de larvă.