De ce are nevoie România? De demnitate!

Când românii au votat masiv pentru a-l trimite pe președintele Băsescu acasă, au venit domnii de la Uniune și au zis „nu”. «Da ați votat, dar votul vostru nu contează pentru că nu vrem noi», au zis. Nu cu aceste cuvinte, dar cu acest sens. Zilele acestea, domnii de la Uniune au venit iarăși să ne tragă de urechi.

Că, spun ei, Guvernul să oprească de îndată ancheta referitoare la doamna Kovesi. Tot ei ne trăgeau de mânecă, mai înainte, să nu cumva să se amestece politicienii în Justiție. Ce să înțelegem de aici? Că atunci când au ei interes, e voie să se amestece guvernul într-o anchetă și s-o oprească?

Păi asta trebuie să înțelegem, că avem proaspăt în memorie ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, când Justiția a condamnat-o pe doamna Timoșenko dar UE a spus că nu e bine să fie condamnată și a făcut presiuni până a obținut eliberarea ei. Într-o țară normală, domnii de la Uniune ar fi primit un picior în fund de la popor.

Acum câteva sute de ani ar fi fost trași în țepe de unu’, Vlad. Nu zic că trebuie răspuns cu violență acestor domni care confundă țara asta cu moșia lor iar pe noi cu sclavii culegători de bumbac.

Zic, însă, că ne lipsește demnitatea de a reacționa la asemenea insulte. Polonezii, ungurii sau cehii nu le-au permis domnilor de la Uniune să șteargă cu ei pe jos. Deși nu se poate spune că nu au încercat. La noi, însă, o bună parte din populație nu mai știe cum să-și îndoaie spinarea pentru a face pe plac domnilor de la Bruxelles.

Cum vine câte unul pe la noi, cum se bulucesc românii să-i pupe mâinile și picioarele și să-i soarbă cu nesaț aerele de grofi.

Ne lipsește capacitatea de a judeca lucrurile la rece și de a înțelege situația de fapt. Că Dragnea, Tăriceanu, Iohannis, Cioloș și alții sunt trecători. Chiar nu are rost să ne legăm cu lanțuri de garduri pentru vreunul dintre ei și să suferim că a zis sau a făcut ceva.

Dacă vrem să evoluăm, trebuie să trecem peste pasiunile primitive de genul „eu sunt mai deștept decât ține că votez cu ăia” și să înțelegem că politicienii sunt așa cum îi facem noi să fie.

Dacă le acceptăm hachițele, prostiile și jocurile, noi suntem, în primul rând, de vină pentru modul în care este gestionată țara.

Dacă noi nu le cerem să fie demni, vor continua să pupe dosurile domnilor de la UE, își vor aranja ploile și noi vom rămâne iar de pripas.