Acum multi ani m-a vizitat un domn care s-a recomandat Constantin Bulibasa si care mi-a pus in mana un dosar care continea neclaritatile domniei sale cu privire la istoria moderna a tarii. Sunt multe intrebari care nu au suscitat interesul istoricilor pentru a se deslusi raspunsuri dar care ar merita studiate pentru ca pot aduce lamuriri importante unor episoade ale istoriei noastre si care pot explica evolutia tarii.

Domnitorul A.I. Cuza – 24 ianuarie 1859 – 11 februarie 1866

In perioada sa de domnie de 2.575 zile, A.I. Cuza a îndeplinit sarcini politice, economice şi sociale deosebite, prin care a urmărit să readucă viaţa normală în Principatele Unite, din acestea au rămas necunoscute :

1 – modul în care a fost îndeplinit decretul programat la 14 august 1864 pentru înfăptuirea reformei agrare (1-143) adică pentru :

numărul total al îndreptăţiţilor, cu suprafeţe de teren prevăzut pentru expropriere, pe judeţe ;

numărul total al celor împroprietăriţi cu suprafaţa de teren dată în proprietate, pe judeţe;

suprafeţele de teren stabilite pentru expropriere în cadrul moşiilor statului şi a celor particulare;

suprafeţele de teren expropriate moşiilor statului şi celor particulare.

2 – conflictul dintre domnitor şi organizaţia francmasonică română Marea Lojă « Steaua Dunării », condusă de Marele Maestru I.C. Brătianu (2-232), cu următoarele componente :

obiectivele cuprinse în statutul lojei respective ;

conţinutul ordinului emis de domnitor în luna decembrie 1860 pentru închiderea lojei în cauză ;

consecinţele aplicării ordinului domnesc.

3 – în noaptea de 11 februarie 1866, domnitorul A.I. Cuza a fost arestat şi obligat să demisioneze, de către o formaţie din care făceau parte 3 ofiţeri francmasoni (2-239), rămânând necunoscute :

lista politicienilor care au organizat arestarea şi demiterea domnitorului, cu mentionarea celor care făceau parte din organizaţia francmasona ;

lista militarilor care au finalizat programul de arestare în cauză, cu specificarea celor care erau francmasoni.

4 – nu a fost elucidată sursa însemnatelor fonduri cu care gruparea naţionaliştilor români din Paris a finanţat înainte şi după 1848, cheltuielile ocazionate cu pregătirea lor profesională şi revoluţionară, inclusiv pentru:

efortul uriaş de propagandă ;

pregătirea logisticii pentru declanşarea revoluţiei în Principate ;

numeroasele călătorii politice care se făceau în interesul cauzei naţionale sau internaţionale (2-336);

lista politicienilor munteni, care au urmat cursurile mişcării revolutionare de la Paris.