Statul Naţional Legionar – 6 septembrie 1940 – 22 ianuarie 1941

În cele 138 de zile de conducere ministerială a generalului Ion Antonescu – Horia Sima, au fost desfăşurate numeroase acţiuni, în principal cu caracter politic, cu consecinţe neclarificate până în prezent, acţiuni din care fac parte şi următoarele :

1 – Formaţiunile politice au făcut presiuni asupra guvernului Antonescu să nu convoace alegeri şi prin urmare acestă problemă a fost amânată sine die (29-102), rămânând necunoscute:

partidele politice ale căror conducători au făcut asemenea intervenţii, după abdicarea regelui Carol II şi motivarea acestora ;

intervenţiile lui Horia Sima pentru organizarea alegerilor ;

poziţia şefului statului, Ion Antonescu faţă de necesitatea acestor acţiuni electorale, pentru a fi avută în vedere voinţa oficială a poporului român.

2 – Mişcarea Legionară s-a îndepărtat de germani din cauza următoarelor reacţii politice:

– prima cauză a fost generată de al doilea Arbitraj de la Viena, a cărei contestaţie a fost foarte aproare să fie transformată într-o rezistenţă armată împotriva mutilării teritoriale;

– al doilea motiv a fost oferit de lupta dusă împotriva germanizării economiei româneşti;

– iar al treilea, a fost provocat de atitudinea antihegemonistă adoptată în această împrejurare (29-103) rămânând până în prezent necunoscute informaţii oficiale şi pentru:

efectivele organizate pentru blocarea intrării vecinilor pe teritoriul ţării noastre şi motivarea neîndeplinirii programului respectiv;

acţiunile întreprinse împotriva germanizării economiei româneşti şi rezultatele obţinute;

conţinutul atitudinii potrivnice hegemoniei germane în ţara noastră.

3 – În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, în închisoarea Jilava, au fost executaţi 64 deţiniţi politici, de către formaţia legionară care făcea lucrări pentru extragerea corpurilor lui Codreanu şi ale camarazilor săi, îngropaţi sub mai multe straturi de ciment, după uciderea din octombrie 1938 (34-292), execuţii pentru care au rămas necunoscute:

lista nominală a celor arestaţi, funcţiile deţinute şi faptele săvârşite de aceştia împotriva legionarilor;

motivarea tergiversării cercetării, anchetării şi judecarea celor executaţi în noaptea respectivă;

lista legionarilor care au executat prin împuşcare pe deţinuţii respectivi, motivarea acţiunii şi soarta acestora după schimbarea formei statului nostru.

4 – În toamna anului 1940, semănăturile s-au realizat pe o siprafaţă de 2.389.000 ha, faţă de numai 1.660.000 în anul 1939, sporul fiind de 39%. Pregătirea ogoarelor pentru însămânţările de primăvară au însemnat alte 1.300.000 ha. Acest rezultat excepţional în agricultură s-a datorat prefecţilor legionari şi organizaţiilor politice care aveau ramificaţii până la ultimul cătun (32-116).

Nici pentru producţia obţinută în anul 1941 nu există înformaţii oficiale privind :

volumul producţiei de cereale :

volumul cerealelor cumpărate de la stat de la producători ;

cantitatea de cereale cumpărată de negustori.

5 – Cel dintâi decret de expropriere rurală a bunurilor evreieşti, a fost cel din 5 octombrie 1940 şi se referă precumpănitor la terenuri agricole şi la despăgubirea celor expropiaţi (32-102), operaţiune politică pentru care nu au fost publicate oficial informaţii pentru :

suprafeţele de teren agricol expropiate, pe feluri şi pe judeţe ;

inventarul viu sau mort, stocurile de cereale şi nutreţuri aflate pe aceste proprietăţi care au trecut în patrimoniul statului, pe localităţi ;

volumul despăgubirilor acordate foştilor proprietari ;

efectivele de arendaşi eliminate din circuitul rural.

6 – Cu decretul din 17 noiembrie 1940, au fost expropiate de la evrei, persoane fizice sau societăţi, şi propietăţile :

– pădurile împreună cu toate construcţiile, uneltele, liniile ferate, etc;

– morile de orice fel, situate chiar şi în oraşe ;

– pivele şi teascurile ţărăneşti în ulei ;

– pivele ţărăneşti de postav, în comunele rurale şi suburbane, împreună cu terenul, inventarul viu sau mort şi toate stocurile de produse şi materii prime ;

– industriile forestiere, cu toate construcţiile, teren, instalaţii, etc (32-102), neexistând informaţii oficiale, nici pentru :

suprafeţele de pădure expropiate, pe judeţe ;

numărul morilor expropiate, pe judeţe ;

numărul pivelor şi teascurilor ţărăneşti trecute la stat, pe judeţe;

numărul industriilor forestiere expropiate, pe judeţe ;

volumul despăgubirilor acordate foştilor proprietari pentru cele cinci categorii de expropiaţi, şi numărul proprietarilor, pe judeţe.

7 – Printr-un decret emis la 4 decembrie 1940 au fost expropriate vapoarele care au aparţinut evreilor (51-279), acţiune pentru care au rămas necunoscute:

numărul total al navelor din proprietatea evreiască care au fost trecute în patrimoniul statului ;

valoarea totală a despăgubirilor acordate foştilor proprietari pentru aceste nave ;

situaţia fizică şi juridică a acestor nave la sfârşitul lunii august 1944.

8 – În perioada septembrie – decembrie 1940, veniturile statului au depăşit cheltuielile cu 5.774.000.000 lei, din care o mică parte a provenit din desconcentrările ordonate de Ministrul Armatei la 15 noiembrie 1940 (32-113), rezultate financiare pentru care nu au fost publicate oficial :

volumul fondurilor secrete folosite în anul 1940 de regimul carlist şi obiectivele realizate ;

volumul aceloraşi fonduri folosite în perioada septembrie-decembrie 1940 de noul regim şi obiectivele realizate;

volumul vechilor datorii încasate de la marile societăţi industriale şi comerciale, cu nominalizarea acestora;

9 – După cutremurul din 7 noiembrie 1940, a fost înfiinţată organizaţia « Munca Legionară » sub conducerea profesorului Constantin Stoicănescu, organizaţie care până la sfârşitul anului a reuşit să îndeplinească următoarele obiective mai însemnate :

– construirea a 300 sute de case din lemn care au fost puse la dispoziţia unor sinistraţi din capitală în mod gratuit ;

– în comuna Pătârloagele – Buzău, o echipă de studenţi a construit 17 locuinţe pentru sinistraţi ;

– la Galaţi, Focşani, Tecuci şi alte localităţi lovite de cutremur, au fost înfiinţate tabere de muncă locale care au început să lucreze la transportul dărmăturilor şi la reclădirea gospodăriilor distruse ;

– la 18 noiembrie 1940 a fost înfiinţat un şantier legionar la Panciu, pentru refacerea acestui oraş (32-201).

Despre modul de înlăturare a efectului dezastrului provocat de cutremurul din 7 noiembrie 1940, nu au fost date publicităţii :

contribuţia partidelor politice pentru refacerea gospodăriilor afectate de cutremur ;

aportul adus de organizaţia « Munca Legionară » până la sfârşitul anului 1940 pentru normalizarea vieţii şi activităţii gospodăriilor afectate în cele 7 localităţi menţionate.

10 – În toamna anului 1940, a fost înfiinţată organizaţia « Ajutorul Legionar » pentru distribuirea unor ajutoare de primă necesitate, în special :

– haine şi alimente ;

– înfiinţarea de cantine gratuite în cartiere periferice, la şcoli şi fabrici (34-283), rămânând nepublicate informaţii şi pentru :

modul de asigurare a resurselor folosite de această organizaţie pentru îndeplinirea programului şi volumul lor ;

numărul cantinelor gratuite înfiinţate în cartierele periferice la şcoli şi la fabrici ;

numărul meselor servite în medie zilnică, în perioada de funcţionare a cantinelor ;

situaţia acestor cantine după înlăturarea formei de organizare statală la 23 ianuarie 1941.

11 – Joi, 28 noiembrie 1940, a fost ziua împuşcării profesorului Neculai Iorga şi a economistului Virgil Madgearu de către formaţia de 7 legionari condusă de Traian Boeru, director la Institutul Naţional al Cooperaţieii (43-76,82), fiind ţinute sub regim de secret oficial :

hotărârea instanţei de judecată în cazul celor două omoruri făcute de cei 8 legionari;

contribuţia unei puteri străine pentru executarea fostului consilier regal Neculai Iorga şi a ţărănistului Virgil Madgearu;

cum au plecat din ţară cei 8 legionari şi viaţa acesrora după terminarea războiului.

12 – Despre uciderea şi atârnarea unor victime în cârlige din Abatorul capitalei în timpul ostilităţilor din ianuarie 1941, au fost publicate informaţii contradictorii, unele din acestea fiind cuprinse într-o lucrare, din anul 1997 (44-77) care susţine:

– la Abatorul oraşului Bucureşti au fost găsiţi asasinaţi 13 evrei, alti 2 grav răniţi, au supraveţuit masacrului. Dintre cei asasinaţi Millo Beiler şi fraţii Rauch au fost găsiţi cu păntecele spintecate şi intestinele legate de gât în chip de cravată. Celelalte cadavre de la Abator erau agăţate în cârligele măcelăriei.

In acelaşi an, a fost publicată altă lucrare (46-178,179), care prezintă :

– dezminţirea medicilor veterinari şi a funcţionarilor de la Abatorul Capitalei, că au fost ucişi evrei;

– asumarea răspunderii de către salariaţii respectivi pentru dezminţirea prezentată de ei.

Pentru stabilirea adevărului în problema respectivă sunt necesare :

reanalizarea oficială a conţinutului dosarului penal « Abator » ;

cercetarea realităţii faptelor susţinute în cele două lucrări editate în anul 1997 ;

publicarea oficială a rezultatului cercetării actului de violenţă şi ucidere susţinut că au fost înfăptuite în timpul « rebeliunii ».

13 – Academicianul Mihail Sadoveanu, în 1941 a depus o cerere pentru înscrierea sa în Mişcarea Legionară (27-660), preferinţă politică pentru care nu există informaţii măcar pentru :

motivarea înscrisă de academician în cererea pentru solicitarea calităţii de membru al formaţiei politice respective ;

poziţia conducerii Mişcării Legionare faţă de cererea făcută de Mihail Sadoveanu de a-i deveni membru.

14 – Începând de luni, 20 ianuarie 1941 la conducerea unor instituţii de stat au avut loc următoarele evenimente politice :

– înlocuirea ministrului de interne legionar, generalul Petrovicescu, în dimineaţa zilei de 20 ianuarie (43-116) din dispoziţia conducătorului statului, fără decret ;

– marţi, 21 ianuarie a venit rândul prefecţilor şi chestorilor legionari din toată ţara să fie chemaţi în capitală în vederea unor importante consfătuiri economice, fiind înlocuiţi cu ofiţeri (43-119) ;

– în seara zilei de 21 ianuarie, situaţia se stabilizase în favoarea legiunii. Capitala, Ardealul, Banatul, Moldova şi Dobrogea erau controlate de legionari (43-125) ;

– miercuri, 22 ianuarie, mulţimile de la sate invadaseră capitalele de judeţe, mărind cu prezenţa lor masivă capacitatea de rezistenţă a Legiunii (43-126) ;

– spre miezul nopţii zilei de 22 ianuarie, a fost primit ordinul lui Hitler, pentru a fi încetată orice rezistenţă (43-129) ; în dimineaţa zilei de 23 ianuarie 1941, ora 5, Horia Sima a ordonat, să înceteze rezistenţa şi intrarea legionarilor în viaţa normală (43-129) ;

– în dimineaţa zilei de 24 ianuarie, şeful statului a ordonat armatei deschiderea focului pe străzile principale ale capitalei şi asupra clădirilor publice deţinute de această formaţie politică, fiind secerate 800 de vieţi omeneşti (43-131).

Evenimentele politice care au avut loc în România în perioada 20-24 ianuarie 1941, au fost prezentate oficial ca fiind acte de rebeliune desfăşurate de legionari, ocolindu-se următoarele realităţi :

înlocuirea nelegală a ministrului de interne legionar, în dimineaţa zilei de 20 ianuarie ;

înlocuirea nelegală a prefecţilor şi chestorilor legionari, în dimineaţa zilei următoare ;

populaţia civilă adunată în oraşe şi formaţiunile legionare nu au întreprins acţiuni împotriva militarilor şi a instituţiilor statului;

formaţiile legionare depuseseră armamentul şi erau în curs de părăsire a sediilor în ziua de 24 ianuarie;

acţiunile politice şi militare desfăşurate în perioada 20-24 ianuarie 1941au fost organizate de şeful statului generalul Ion Antonescu şi în consecinţă acestea nu pot fi considerate ca fiind o « rebeliune legionară ».

15 – Istoria românească postbelică, i-a creat Mişcării Legionare o imagine de Coloana V-a nazismului şi de forţă politică afiliată necondiţionat blocului puterilor totalitare de dreapta (45-32), poziţie transmisă societăţii române, fără să fie susţinută cu argumente măcar pentru :

dovada, privind calitatea de membru al formaţiei legionare române la coloanaV-a nazistă ;

volumul fondurilor primit de la această coloană ;

conţinutul actului de afiliere necondiţionată blocului totalitar de dreapta şi rezultatele concrete ale acestui act politic.

16 – Implicarea elitei intelectualităţii române în Garda de Fier, e o adevărată problemă care nu a fost rezolvată. Mai este o sursă de confuzii şi astăzi. Însă în spatele numelor celebre ale unor intelectuali se află chipurile anonime ale celor 272.000 de militanţi căt număra Garda de Fier în decembrie 1937 (34-11).

Despre această realitate din politica ţării noastre, nu au fost prezentate oficial până în prezent :

tabelul nominal cu elita de intelectuali din ţară şi din afară, care au fost membri sau susţinători ai Gărzii de Fier ;

activitatea desfăşurată de elita respectivă ;

lista intelectualilor legionari scoşi din funcţie, arestaţi şi condamnaţi în timpul regimului Antonescu.

17 – În programul Gărzii de Fier alcătuit în anul 1930 au fost incluse şi :

– angajamentul solemn de a stărpi hoţia, şi,

– a introduce cinste şi onoare în gospodărirea averii ţării şi a oricărui particular ;

– în România să se ştie că nu mai este loc pentru tâlhari (41-62,63), program pentru care au rămas necunoscute rezultatele obţinute de această formaţie politică în perioada 1930-1940, pentru :

stărpirea hoţiei ;

introducerea cinstei şi respectul pentru averea ţării şi acelei particulare ;

cazurile de necinste şi furturi provocate averii ţării de către funcţionarii şi oamenii politici, inclusuv a celor din această formaţie politică.

18 – Mişcarea Legionară a constituit un corp confesional cu caracter religios şi cu personalităţi ecleziastice legionare (27-398,399) nefiind publicate informaţii oficiale pentru :

componenţa numerică a corpurilor legionare de confesiune: ortodoxă, greco-catolică, catolică şi musulmană;
formaţia personalităţilor ecleziastice legionare (mitropoliţi, episcopi, arhimandriţi ortodocşi, episcopi greco-catolici, monseniori ai Vaticanului şi a conducătorilor spirituali islamişti);

lista preoţilor ortodocşi, greco-catolici şi catolici care au luptat în munţi în timpul ocupaţiei sovietice;

lista preoţilor din aceleaşi religii creştine care au fost întemniţaţi în inchisori comuniste.

19 – Specialiştii occidentali sunt cu toţii de acord că legionarismul a fost un fenomen politic sută la sută românesc, şi orice încercare de al “înstrăina” nu face decât să amâne spulberarea unor vechi fantome (34-10,11), realitate pentru care instituţiile supreme al statului nostru nu au hotărât până în prezent:

completarea documentaţiei oficiale privind evenimentele politice care au avut loc în perioada interbelică şi activitatea desfăşurată de toate partidele politice pentru interesele neamului românesc;

publicarea oficială a istoriei reale a ţării noastre pentru perioada respectivă.

20 – Virgil Madgearu, un ţărănist de frunte, a facut parte dintr-o organizaţie masonică (15-191), şi a fost ucis de legionari în ziua de 28 noiembrie 1940, neexistând informaţii oficiale nici pentru:

denumirea şi naţionalitatea organizaţiei masonice respective ;

funcţia avută de Virgil Madgearu în această organizaţie secretă;

acţiunile întreprinse de acest ţărănist pentru care a fost împuşcat.