Cântarea Europei

Ziua de 9 Mai avea, cândva, o semnificație aparte pentru România. Nu e neapărat vorba despre „Ziua Victoriei asupra Germaniei naziste”. Demult, ziua de 9 Mai era sărbătorită în România ca Ziua Independenței.

Știți, 1877, când Parlamentul țării proclamă independența și urmează războiul cu turcii. De câțiva ani de zile, însă, ziua de 9 Mai este sărbătorită ca Ziua Europei, fix ziua construcției suprastatale care ne-a lăsat fără independență. Asta nu ar fi nimic, însă, dacă nu ar exista o adevărată întrecere între instituțiile statului pentru a pupa în… pe frunte Uniunea Europeană.

Întrecerea asta îmi aduce aminte foarte bine de momentele de dinainte de 1990, când aceleași instituții se întreceau tovărășește să sărbătorească ziua celui mai iubit fiu al poporului sau al savantei de renume mondial. Vremurile s-au schimbat, moaștele care trebuie slăvite au fost înlocuite doar obiceiurile au rămas aceleași. Și ce e mai rău este că asistăm la aceeași îndoctrinare a copiilor care, săracii, nu pricep nimic, dar spun poezii și cântecele despre UE.

Mă gândesc că evoluția Uniunii Europene este un fenomen extrem de complicat încât nici adulții nu-l înțeleg prea bine, așa că ar fi bine să lăsăm copiii în pace, să nu-i mai transformăm iar în material propagandistic.

În rest, îmi amintesc cum, prin 2006, Ministerul Integrării Europene a lansat un concurs pentru un imn al zilei Europei. Rezultatul se mai găsește și azi pe site-ul www.mie.ro sub formă de MP3 și cuprinde versuri de mare angajament ca:
“Învăț din toate de la ține
Aștept să-mi spui ce-i rău sau bine
Avem doar lucruri minunate
Nu le putem spune pe toate…
Eurooooooopa… Euroooooopaaa”.